Nu s-a schimbat nimic

magazinsalajean 8 august 2012 0
Nu s-a schimbat nimic

Nu s-a schimbat mai nimic din 2009: Scena politică a luat înfăţişarea unui ring de box suprapopulat în care se administrează toate loviturile, mai ales cele interzise. În ring nu sunt doar doi jucători, ci mult mai mulţi. Care îşi dau în gură, cu pumnii şi cu picioarele, în stomac, peste mâini, la ficat, peste picioare. Nu sunt numai politicieni în ring. Sunt şi ziarişti (care dacă nu pot da cu pumnul sau cu bâta, se mulţumesc să arunce cu câte-o tastatură în capul vreunui locuitor al ringului), şi analişti (specie barosană, cuprinzând analişti politici, analişti economici, analişti militari ş.a.), şi servicii (care, normal, funcţionează pe post de antrenori, aruncând prosopul sau dând impresia că l-au aruncat). După nenumăratele violenţe la care s-a dedat clasa politică de-a lungul meciurilor post-decembriste, era de aşteptat ca ciomăgeala pentru Cotroceni să aibă loc fără spectatori, în urma unei măsuri disciplinare drastice luate de forurile europene. Dar, aşa cum e în boxul-fotbal de la noi, meciul e transmis live de televiziuni. Pauzele între reprize, cu cartonul de rigoare, evident, sunt anunţate de Elena Udrea: „PSD şi PNL folosesc arme de tip mafiot. În Parlament nu mai există nicio coaliţie”. Pesediştii şi liberalii, în colţuri, chiar dacă sunt plini de sânge pe bot, cu dinţii şi coastele rupte, cum aud, nu mai aşteaptă să fie răcoriţi cu prosoapele de servicii, şi se şi reped în ring la pedelişti. Şi, uite aşa, până pe 6 decembrie băieţii îşi vor da în gură – că altfel nu mă pot exprima, metaforic – în aplauzele talibanilor şi ultraşilor de serviciu şi a chicotelilor finanţatorilor de partid şi de stat. Ţara, ce cuvânt măreţ, poate să aştepte. A, să nu uit, pauzele între reprize pot fi anunţate şi de alte personaje, travestite sau nu. Între timp, C.T. Popescu scrie despre „Savanta şi Amanta”, H.R. Patapievici despre Mircea Badea, care ar fi „reuşit să ridice mârlănia masculină pe culmi încă mai înalte. A imaginat o scenetă, în care, prin deducţii absurde şi neruşinate, Elena Udrea era pusă să fie «cu ochii pe organ» şi să «stea cu gura numai pe organ». Al cui organ?, se întreba inocent dl. Badea; al lui Traian Băsescu, îşi răspundea tot dânsul, omniscient. Concluzia scenetei era că Elena Udrea stă cu gura pe organul lui Traian Băsescu. Cum poate fi calificat acest exerciţiu intelectual? Moralmente, ca abject. Jurnalistic, ca nul. Omeneşte, ca degradant”. Badea i-a răspuns filosofului că este „prost”, „prostovan” şi „obsedat sexual”. Încercare, probabil, nereuşită de pamflet. Ţara din mass-media, ce cuvânt măreţ, a ajuns insuportabilă. Sânge, pumni, înjurături, mizerii, abjecţii. În aşteptarea minunatelor alegeri prezidenţiale.
7 septembrie 2009

Daniel Săuca

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »