Nesimtiri de primavara

Magazin Salajean 22 martie 2012 0

Ultimele zile au fost pline de soare si caldura, semn ca primavara a venit cu adevarat si se instaleaza ca la ea acasa, in fiecare colt de natura disponibil. Parca pentru a verifica acest lucru, zalauanii au iesit in numar mare, in week-endul trecut, la aer curat, pe Meses. Multi cu masinile, mai putini la pas. Odata ce ai urcat panta, ai putut sa dai cu ochii de ei si de-ale lor semne ca si-au marcat locul. Hartiute, flacoane si pungute lipicioase, mai ales in zonele unde s-au intins primele gratare pe care le-am zarit anul asta. Desi mi-am pus patura cat mai departe de celelalte, pentru ca vroiam sa prind din peisaj cat pot de mult asa cum e el, mi-a navalit in fata aceeasi lume pestrita, galagioasa, care tine musai sa isi insoteasca gratarul cu manele, coruri de injuraturi, limbaj ca la usa cortului si tipete de copii despre care am multe intrebari cum ca ar avea cei sapte ani de acasa.

Dar m-am incapatanat. Am zis ca pot rezista, asa cum si bateriile iepurasului din reclama rezista. Am zis ca, fiind primul week-end cu vreme calda, fuga de lume chiar imi va reusi si nu am vrut sa cred ca lumea o va lua mult inaintea mea. Din pacate, cand masinile si jeep-urile au navalit pe iarba si au fost parcate chiar in buza gratarului, linistea si siguranta au inceput sa se clatine. A fost mai rau cand un adolescent care inca nu scapase de cosurile de pe fata a inceput sa ambaleze din plin un ATV pe iarba, incercand sa impresioneze fatutele care chicoteau ca niste purceluse gadilate cu pana sub burta. Intre prajitul micilor si fredonat de manele, era imposibil ca natura sa ramana nepoluata, oflactiv si auditiv. Iar apoi, resturile aruncate la intamplare, sub buza padurii. Da, inca avem printre noi specimene abia coborate din copac in ceea ce priveste grija pentru mediul inconjurator, specimene care sunt, probabil, mandre de gunoiul lasat in urma. Cu cat e mai mult, cu atat dovedeste mai bine starea lor materiala si faptul ca isi pot permite bucate si carnarii cu tona, pe care sa le expuna public ca pe niste trofee demne de expozitie. Acelasi spirit de haita si turma din epoca de piatra este tradat si de conservele, pungile, oasele si sticlele cu care acesti zalauani iesiti la picnic tin cu tot dinadinsul sa isi marcheze teritoriul in anul de gratie 2012. Probabil, pentru a sti unde sa revina in saptamana urmatoare, cu aceasi efervescenta animalica demna de Animal Planet.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »