Nesimtirea la romani

Magazin Salajean 15 aprilie 2010 0

Intr-o singura zi, mi s-au servit doua portii grase de nesimtire, tocmai de la cei care, prin natura meseriei lor, nu ar trebui sa cunoasca acest termen. Ori, daca nesimtirea face parte din caracterul lor, sa-si muste limba inainte de a-si trata clientii de parca le-ar fi principalul inamic.

Oriunde in lumea asta, pentru a supravietui pe piata concurentiala trebuie sa oferi clientilor ceva mai mult si mai bun decat o fac altii. Si intr-o maniera mai mult decat decenta. Altfel, afacerea ta nu merita sa existe. Unul dintre principiile marketingului, vechi de cand e lumea, spune: clientul nostru, stapanul nostru. Inca de la inceputul comertului, de pe vremea negustorilor care erau dispusi sa negocieze preturile practicate in pravalii doar ca sa atraga cumparatori.

Odata cu trecerea timpului, oamenii de afaceri si-au perfectionat strategiile de marketing, constienti ca altfel nu au cum sa ramana pe picioare. Asa se face ca, la intrarea intr-un magazin, spre exemplu, vanzatoarea trebuie sa-ti dea buna ziua si sa-ti raspunda solicitarilor cu zambetul pe buze, chiar daca este in acea perioada a lunii ori s-a certat de dimineata cu sotul ei. Iar moaca sa nu-i devina acra nici daca, dupa ce probezi doua trei perechi de incaltaminte, ii multumesti si parasesti magazinul fara sa cumperi vreuna.

Trist este, ca regulile acestea, care, pana la urma, tin mai mult de decenta decat de marketing, nu se aplica pe la noi. De cate ori nu v-a smuls vanzatoarea bluza din mana, dupa ce i-ati spus ca nu o mai cumparati? De cate ori nu v-a urmarit printre rafturi, de parca ati fi fost un infractor? De cate ori nu ati iesit dintr-un magazin revoltat de atitudinea cu care ati fost tratat? Zilele acestea, o vanzatoare din Zalau m-a invitat sa parasesc magazinul, pentru ca am indraznit sa pun ochii pe pantofii expusi pe raft, de al caror pret femeia nici ca avea habar. Putin timp mai tarziu, un agent imobiliar care s-ar putea alege de pe spinarea mea cu un comision de aproape 1.000 de euro se rasteste la mine si ma trateaza de parca ce se mai jerfeste el pentru mine ca sa-mi gaseasca o locuinta.

Ciudat. Ultima data cand am verificat, eu eram clientul, adica platitorul. Prin urmare, astept sa fiu tratata macar cu decenta. Daca unii considera ca astea sunt pretentii prea mari, n-au decat sa arunce o privire peste drum, sa vada cate magazine se desfiinteaza din lipsa de clienti si cati mai sunt cei care reusesc sa vanda, in aceasta perioada, un apartament. Iar daca nesimtirea este un atribut ce-i revine numai celui ce reprezinta interfata companiei cu clientii si nicidecum nu face parte din politica firmei, vanzatorii ar trebui sa ia aminte la cat de lunga este lista cu someri.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »