Muraturi prezidentiale

Magazin Salajean 3 august 2007 0

Dupa cum stau lucrurile in ultimele sondaje de opinie, se pare ca presedintele Traian Basescu a ajuns la fundul sacului. Nu cred ca-i cazul sa aplaudati, deoarece nici macar opozantii lui nu ar trebui sa aiba motive de bucurie. Chiar daca nu va place fata actualului presedinte, pana de idei in care a intrat acesta s-ar putea sa dauneze tuturor. Ipotetic, am putea spune ca pana este un element oarecum premeditat, cu scopul precis de a amorti din vigilenta unora.

Placandu-ne sa privim la peisajul politic cu ochi de vultur, care isi regleaza constant retina ca nu cumva imaginea vreunei vietati sa se imprime neclar in memoria pasarii de prada, romanii – printre care ma numar si eu – au ajuns sa cunoasca dedesupturile politicii mai abitir decat cei care lucreaza in bransa. Asa ca nu m-a deranjat foarte mult faptul ca peisajul din fata noastra s-a schimbat de la un Traian Basescu fulminant, ajuns la apogeu in 2004, la un presedinte artagos si indisciplinat in 2006, ca sa ajunga, in 2007, un actor obosit, aproape fara vlaga in tactica pe care o avanseaza. Asta nu inseamna si ca stiu ce va urma, cum ar fi declinul ori, dimpotriva, revenirea fulminanta a presedintelui. Eu cred doar in ceea ce vad, pentru ca, in cazul lui Traian Basescu, nimeni nu poate fi atat de intuitiv incat sa stie cu precizie ce se va intampla in urmatoarea secunda.

Presedintele Traian Basescu a fost, din punctul meu de vedere, in nenumarate randuri, un jucator politic destul de inteligent pentru a specula momentul la maximum. Spunem ca a fost, deoarece in ultimele luni nu prea l-am mai vazut in bloc-start, gata sa percuteze pentru a castiga vreo cursa, cum a fost, de exemplu, in cazul demisiei anuntate inainte de suspendarea din functie. Unii spun ca fenomenul prin care trece presedintele se datoreaza faptului ca a reusit sa-i indeparteze pe consilierii care aveau ideile bune, iar acum nu mai are cu cine sa se antreneze pentru bataile de strada in care s-a obisnuit sa se avante. Din punctul meu de vedere, toata situatia de fata s-a creat mai mult din vina lui.

Pana acum vreo doi ani, cel putin la modul declarativ, in Romania, nu exista un anticorupt mai mare decat actualul presedinte. Poate doar Monica Macovei sa se mai fi apropiat de modelul prezidential, insa cu o oarecare timiditate, ca sa nu-i tulbure presedintelui imaginea. Dalai Lama sa fi fost si nu gaseai atata coruptie pe minut sa o scoti de urechi din buzunare si sa o arati publicului, cum reusea proaspatul presedinte, intre 2004 si 2006. Numai ca, la un moment dat, porumbeii au inceput sa cam semene intre ei si nodurile de la panglici sa fie tot mai dese. Asa ca, nu a fost greu pentru adversari sa il taxeze ori de cate ori i-au gasit o slabiciune. In fond, este evident ca, din punctul de vedere al coruptiei, presedintele Basescu avea dreptate: in Romania, ca in orice alt stat, exista si grupuri de interese nelegitime, dar si coruptie rezistenta la orice schimbare. Insa, daca te apuci si incepi sa impusti la nimereala, neconcentrandu-ti tirul pe tinta din fata ochilor, si mai ales daca eviti sa tragi in alte… anumite tinte, nu ai cum sa primesti vreun calificativ de trecere la poligon. Prin urmare, am ajuns sa nu mai avem o voce credibila in materie de anticoruptie, chiar daca ea se vede cu ochiul liber si, mai mult, cu toate ca presedintelui inca ii mai place sa se transforme in Vlad Tepes in mai toate publicatiile care-i solicita declaratii. Pentru ca, in ultima vreme, am servit la micul dejun, pranz si cina, acelasi fel de mancare: Ion Iliescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, cei 322 s.a.m.d. Cel putin, din acest punct de vedere, mie mi s-a cam acrit. E momentul, astfel, ca presedintele sa se aseze in tacere la masa de lucru si sa pregateasca o lista noua, proaspata, cu care sa ia prin surprindere audienta. Ca doar se apropie o noua runda de alegeri…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »