Mandria de a fi roman

Magazin Salajean 11 februarie 2008 0

Este mare pacat ca romanii nu au mandrie deloc sau uita, pur si simplu, de ea, exact atunci cand nu este cazul. Se zice ca a lasa mandria la o parte este o virtute, dar, la fel cum am inteles si democratia pe dos, ne plecam capul ca niste catei docili, ce abia asteapta palma stapanului pe crestet taman atunci cand ar trebui sa dam dovada de hotarare si fermitate.

Ca sa fie si mai clare lucrurile, ne vom referi la vizita pe care presedintele Frantei a facut-o, zilele trecute, in romania si la atitudinea mieroasa pana la supusenie pe care au afisat-o oamenii nostri. Si ai presedintelui nostru. Cu presedintele in frunte, fireste.

Pornind de la vizitele pe care sefii de stat le schimba intre ei, trebuie spus ca intotdeauna ele au un scop. Atat de bine definit, incat partile sunt extrem de atente la cum isi joaca toate cartile pe care le au. Iar Franta a fost mereu un jucator bun, care si-a scos atat de bine asii din maneca, incat aceste vizite s-au incheiat cu beneficii, parteneriate si acorduri frumoase pentru locuitorii Hexagonului. Partenerii – in functie de abilitati, s-au ales si ei cu intelegeri si colaborari care valoreaza sute de milioane de euro, astfel ca, la finalul unei vizite prezidentiale, toata lumea este surazatoare si bine dispusa.

La noi, insa, zambetele latite pe fetele presedintelui si ai oamenilor lui nu spun nimic. Pentru ca vizita chiar nu a adus nimic, cel putin nu pentru noi. Nu avem nici macar o intelegere pentru contracte economice sau pentru investitii pe care francezii le-ar putea face in Romania. Nici macar in prealabil. Cauza este Mama coruptie, care, asemeni Mamei Omida, stie prea bine cum sa strice lucrurile si sa tulbere apele internationale in care ar vrea sa se scalde si Romania. Sigur ca Basescu nu va recunoaste niciodata acest lucru. Pentru el, vizita a fost un real succes, un tablou frumos in care a putut sa-i promita lui Sarkozy sprijin si sustinere pe n-spe mii de fronturi. Basescu a scuturat mana francezilor, a zambit ecuatorial, de la o ureche la alta, a spus doua trei cuvinte mieroase si a crezut ca ii iese perfect pasenta.

Mai ca am aplauda la scena deschisa reprezentatia. Mai ca ne-ar impresiona si tata-socru a Don Juan-ului francez si mai ca am surade cu indulgenta, raspunzand la rasul basescian, daca nu ne-ar lua cu fiori povestea. In tot acest joc de-a presedintii, romanii nu si-au jucat cum trebuia cartile. Au dat lingusitor din cap, au sarit cat de sus li s-a cerut si au miscat coada la complimentele in stil parizian. Ar trebui sa fim mandri de asta? Nu, acest tip de mandrie nu e decat una stupida, nascuta de o democratie prost inteleasa.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »