Liberalism la coltul strazii

Magazin Salajean 23 noiembrie 2006 0

De cateva zile, ma bantuie o intrebare: De ce Tariceanu a castigat un punct in disputa cu Stolojan?. Dupa toate previziunile analistilor politici, gruparea Stoica-Stolojan parea ca domina incontestabil in disputa cu echipa lui Calin Popescu-Tariceanu, in lupta pentru controlul asupra PNL. Ba, mai mult de atat, gruparea premierului parea ca pierde controlul asupra organizatiilor din teritoriu, motiv pentru care Tariceanu a mimat cateva gesturi prin care se arata dispus la anumite compromisuri. Iar, daca ne uitam si la sondajele de opinie care indicau un succes exploziv pentru noua formatiune liberala, intrebarea de mai sus devine tot mai sacaitoare. In mod cert, din momentul in care platformistii si-au declinat sentimentele, Tariceanu s-a vazut incoltit, astfel incat a fost fortat de imprejurari sa dea raspunsuri, dar si sa gaseasca solutii pentru ca partidul sa nu mai scada in sondaje.

Ma mai frapeaza un aspect, neelucidat inca, din ceea ce numim noi necunoscuta din ecuatia liberala. Deocamdata, PD sta pe margine, poate in espectativa, evitand – per ansamblu – sa accepte diversele cerinte din protocolul Aliantei. Si, de parca atitudinea refractara a democratilor nu ar fi una suficient de agresiva, PD da impresia ca refuza sa dezbata problema Stolojan. Ei bine, intr-o stare de haos general, cand parea ca toate ii sunt impotriva, Tariceanu a facut un pas inapoi. Asteptat de altfel… La cerintele de a-l reprimi pe Stolojan, presedintele PNL a dat un raspuns aproape neasteptat, spre pozitiv, cu anumite conditii… Cu alte cuvinte, practic, a facut compromisul de a accepta o discutie cu Stolojan. Ca, ulterior intalnirii cu fostul sau coleg de partid, s-a ajuns la concluzia ca nu mai este cale de intoarcere, acest aspect aproape ca nu mai conteaza. Public, nimeni nu are ce sa-i reproseze ceva lui Tariceanu. Omul a incercat, ori a dat impresia ca a intins o mana prieteneasca spre grupul Stoica-Stolojan. Se pare ca acela a fost momentul care a permis declicul. Dupa care, presedintele PNL a facut ceea ce isi dorea sa faca inca de la inceput. A pornit cu alaiul liberal prin tara, s-a intalnit cu filialele – in special acolo de unde veneau semnale ca ar exista probleme, convingandu-le sa ii ramana fidele. Putem spune ca am luat parte la un exemplu clasic de abilitate politica, Tariceanu dand impresia ca se misca din ce in ce mai abil in partid, obtinand astfel, intr-o perioada de timp record, adeziunea majoritatii liderilor din teritoriu. In fine, prevad ca, intr-o perioada de timp apropiata, Stolojan nu-i va ramane dator lui Tariceanu. E randul lui sa mute, atata timp cat nebunul e la el. Cum o va face, ramane de vazut. Tocmai de aceea, nu ne hazardam sa spunem ca Tariceanu l-a invins definitiv si irevocabil pe Stolojan. Insa, printr-un artificiu politic oarecum neortodox, premierul a reusit sa mute mare parte din indoieli in curtea adversarului sau de moment. In atari conditii, inclin sa cred ca victoria de moment ii apartine presedintelui liberal. Vreo obiectie?

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »