Lenea ridicata la rang de virtute

Magazin Salajean 16 aprilie 2010 0

Majoritatea celor care iau decizia sa plece definitiv in strainatate isi motiveaza hotararea spunand ca Romania nu a facut nimic pentru ei. Pe de o parte, oamenii astia au dreptate. Pe de alta parte, insa, consider ca, din anumite puncte de vedere, statul roman da prea mult, prea multor indivizi. Printre acestia se regasesc persoane care nu ar merita nici cat negru sub unghie. Oricat de greu ne este sa acceptam acest lucru, la peste 20 de ani de la Revolutie, mentalitatea romanului a ramas aceeasi. In loc sa facem ceva pentru noi sau pentru familiile noastre, preferam sa stam cu mana intinsa si cu palma facuta punga, ca nu care cumva sa ne scape ceva printre degete. Pentru romani, orice este gratuit, este binevenit. Inca mai suferim de boala comunista. Indiferent de ce parere aveti despre propriile persoane, romanii sunt priviti ca milogii Europei. O titulatura pe care singuri ne-am acordat-o. Iar daca stam la mila Europei, de ce nu am cersi inclusive indurarea saracului stat roman?

Statisticile arata ca in Romania exista, in momentul de fata, aproape 10 milioane de persoane care primesc diferite ajutoare de la stat. Uluitor! Vorbim de jumatate din populatia tarii! O parte importanta dintre acesti pseudo neajutorati recurg la tot felul de smecherii pentru a intra in posesia unor ajutoare. Un exemplu elocvent este dat de acea fata tuciurie, cu mertan in curtea palatului, dar care te calca in picioare pentru a mai prinde un loc bun la coada ce se face in fata oficiilor de asistenta sociala. Parerea mea este ca acest gen de sprijin nu face altceva decat sa incurajeze prostimea sa leneveasca. Astfel ca milioane de oameni devin dependenti de mila statului. Desigur, ne amintim ca, nici in timpul comunismului, romanii nu se laudau ca mergeau cu drag la serviciu. Insa, de voie, de nevoie, erau obligati sa puna mana pe harlet sau tarnacop, altfel era aruncati in groapa cu lei. Pe acea vreme, lenea se platea scump. Azi, trandavitul este ridicat la rang de virtute. Asadar, fenomenul milogului roman apare imediat dupa 1990.

Privind lucrurile prin prisma politicului, primii care i-au trimis pe romani acasa au fost pesedistii. Incapabil de a propune solutii pentru revigorarea economiei, partidul lui Iliescu a incercat sa atenueze efectele catastrofei sociale oferind populatiei diferite subventii. Cei care isi pierdeau locurile de munca nu ajungeau someri, ci pensionari. Unii chiar la 40 de ani! De altfel, cumpararea voturilor electoratului sarac prin oferirea de ajutoare sociale a devenit, in timp, practica nationala. Din nefericire, astazi, cand ne aflam in zodia portocaliilor, situatia e si mai grava. Criza a scos la suprafata o realitate ce a fost prea multa vreme ascunsa in subteranele mizeriei acestui stat. Azi, milioane de romani stau cu mana intinsa la stat. In mediul rural, cu precadere, e dezastru! Pentru cei care nu cunonosc aceasta lume, e bine de stiu ca, la tara, ajutoarele sociale ii tin pe unii sateni la carciuma, apoi prin santuri. In acelasi timp, pamantul pe care acestia il detin se umple de balarii.

In atari conditii, concluzionam ca indiferent de culoarea sau doctrina politica a celor care au fost la guvernare, numarul pomanagiilor din Romania a crescut de la un an la altul. Oare, peste cati ani, Romania, acest stat social, va intra in colaps? Avand in vedere modul de abordare a acestei probleme, cred ca este doar o problema de timp.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »