La rupere

Deranj mare prin ograda partidelor. Alegerile parlamentare din 9 decembrie unora parcă le-a luat minţile, dacă e să acceptăm că în această zonă (seismică) mai există şi personaje raţionale. Despre bun – simţ nu povestesc, pentru că nu e prins în „fişa postului” de politician. Şi dacă ar fi aşa, pe degeaba. „Prezentul continuu” (pentru omul politic nu există „trecut” şi nici „viitor”, decât ca abordare propagandistică) i-ar obliga pe purtătorii de vorbe ai patriei să ne „aburească” cu tot felul de „avioane”. În principiu, esenţială-i doar cantitatea de „fraieri”, ca să nu le spunem direct „alegători” sau „votanţi”. Sunt prea multe exemple în istorie pentru a fi contrazis convingător. Şi totuşi, merită să credem în sistemul electoral, ca parte a democraţiei, mai mult sau mai puţin „originale”, în care trăim. Alegerile din 9 decembrie vizează construcţia unui nou parlament, pe stil vechi. „Votul uninominal pur” a fost declarat curat neconstituţional, să cânte muzica!, adică nu e bun principiul „câștigătorul câștigă”. Nu. E „bun” edificiul controlat de partide, unul al „proporționalității” (printre altele). Mă rog. „Țigănia” din aceste zile a dat la iveală, din nou, truismul că toate partidele și mai toți candidații joacă la rupere (precum faulturile grosolane din Liga lui Mitică și din altele…), adică nu-i interesează decât propria persoană/propriul interes. La rupere joacă și mulți primari. Unii dintre ei deja au trădat („Trădare să fie, dar s-o știm și noi”…), uitând că la recentele alegeri locale au jucat într-o echipă cu un partid (atunci „a contat omul”, acum „contează partidul”). De fapt, nu mai contează. Fiecare cu gașca lui, vorba unui banc. Am ajuns și la situația hilară ca un partid să ceară public sprijinul unui alt partid, din aceeași alianță. Ironii „fine”, atacuri sub centură, faulturi. La rupere. Așa e de fiecare dată. Poate că și după 9 decembrie vom fi în aceeași situație: nimeni nu va câștiga. Și atunci vom ajunge din nou la bombeurile, schemele și hăhăielile primului între aleși. La rupere, desigur. Că așa-i în fotbalul politic de la noi.

Daniel Sauca