Confuzia dintre pulan și stilou

Îmi amintesc cu plăcere de filmele geniale cu Louis de Funès, din seria Jandarmul din Saint Tropez ( capodopere ale comediei – Jandarmul se Însoară, Jandarmul și Jandarmerițele, le știți, pentru au făcut istorie) și atunci când vreau să am de-a face cu umor de calitate avându-i ca protagoniști pe jandarmi, către aceste filme mă îndrept. În rest, m-aș bucura ca această “aripă” a Internelor să fie ceva mai responsabilă și mai inspirată, mai puțin disperată în a-și atrage simpatii prin modalități demne de Cascadorii Râsului – secțiunea începători, prin toate mijloacele mass media.

Nu mai redau postările puse aproape zilnic de această instituție pe Facebook, mesaje și fotografii care, dacă nu frizează absurdul sau lipsa de umor, bat cu pulanul la ușa derizoriului. Vă amintiți de postarea cu “nu e șase ba e nouă, ba stați că e 100”, un non-sens îmbrâncit pe Facebook de Ziua Națională. Circ, sincer! Ultima capodoperă pe segmentul postărilor jandarmeriste deste cea care ruinează minunata piesa a regretatului cuplu de artiști Doina și Ion Aldea Teodorovici, și mai sapă puțin la temelia prestigiului instituției. Rezultatul a fost, ca de obicei, unul lamentabil. mesajul – unul compromis și oricum strigător la cer de fals, în sensul de fake, dar și în sensul muzical. Asta ca să întindem pelteaua, cu care și celelalte autorități se dau mari, cum că mvaiii, cât îl iubim noi pe Eminescu și ne amintim de el doar de ziua lui. Nu subestimez gradul de cultură al militarilor noștri, indiferent de la ce armă provin. Nici bancurile despre ei nu le văd amuzante. Și eu am fost la rândul meu militar și, având în vedere cât am citit la viața mea, m-aș simți inconfortabil să mă facă cineva incult. Este vorba despre altceva și sper să fiu foarte bine înțeles.

Aceste instituții, în special cele care aparțin de Ministerul Afacerilor Interne (un minister condus așa cum vedem bine că este condus) au probleme mari în ceea ce privește ideația, capacitatea de a veni în sprijinul oamenilor cu informații care să creeze o punte între ei și instituție. Nu sunt credibile. Nu sunt funny. Nu sunt inspirate, multe dintre ele.Nu poți să mi pui, în calitate de Jandarmerie, o domnișoară cu epoleți care urlă fals pe aleile unui parc, cu un ceai în mână, despre Eminescu. Instituția a primit ceea ce era și firesc, aproape toți au luat la mișto această postare și, în mare parte, pe bună dreptate, mai ales că recidiva e la ea acasă în cadrul acestei instituții, cu astfel de postări inepte și lipsite de sens ori autenticitate. Nici Poliția nu e mai prejos. În afară de un flăcău cu dinții mai albi, care rânjește dintr-o mașină cu girofar și ne urează o zi bună la cafeluță, sau ghiocei ițiți din nămeți, de 8 martie, nici Poliția nu face eforturi mărețe să dobândească un departament PR (relații cu publicul) competent, inspirat dar și amuzant atunci când postarea (sau informația) se vrea una care să stârnească zâmbete. Toate acestea în condițiile în care informația consistentă, cea despre fapte care se petrec, multe dintre ele grave, lipsesc aproape în totalitate. Nu poți să-mi pui pe Facebook poezii de Eminescu iar în comunicate să-mi trimiți zilnic, pentru ca eu, jurnalist, să informez cititorii, doar un furt de vodcă dintr-un magazin sătesc sau o pagină în care îmi istorisești cum a spart un alcoolic recalcitrant geamul la o bodegă. Sincer. Nu ai cum.

La noi funcționează încă teama de autoritățile de la București. Nu vă putem da informații până nu raportăm la București. A ajuns Bucureștiul ăsta un fel de muma pădurii, un soi de tribunal de la Haga, așa greu se ajunge acolo, pe la structuri, de către subordonatele din teritoriu. Vai de mine, ce ne face Bucureștiul.

A, păi nu vă putem da anumite date că avem nevoie de 1.200 de aprobări și totul va dura, nu-i așa, vreo 30 de zile. Nu putem aia, nici aia, nici cealaltă. Nu putem aproape nimic.

Nu, nu e vina celor cu care comunicăm, de la relațiile cu presa, din cadrul acestor instituții sau nu le aparține lor vina cea mai mare, aia decisivă. Colaborăm foarte bine și cu Poliția și cu Jandarmeria și cu Pompierii, doar că, știți și voi, știu și ei, de multe ori ne confruntăm cu o lipsă acută de informații și chiar cu lipsa unor date despre cazuri care pot fi date publicității. Și în județul nostru, ca și în toate celelalte, se întâmplă lucruri. Sunt bătăi, fraude, tâlhării, scandaluri, oamenii fac probleme, se bat, se fură, se sparg locuințe, mașini etc. Puține dintre toate acestea ajung și la urechile cititorilor pentru că de multe ori ele sunt dosite prin sertarele instituțiilor din motive care țin de imaginea lor și de impactul pe care apariția în presă a anumitor fapte, l-ar avea la București. Desigur, nu discutăm despre anchetele sau cercetările care, prin informațiile ajunse în presă, ar putea pune în pericol bunul mers al anchetei. Suntem profesioniști, știm, înțelegem și ne conformăm.

Dar nu poți tot timpul să vii și să pui pe cea mai mare rețea e socializare toate bălăriile, umor de doi bani, bancuri sau glume proaste, în timp ce principala ta activitate lipsește nemotivat aproape mereu. Nu, nici înaintările în grad sau faptul că un ofițer a fost mutat de la o unitate la alta nu interesează pe nimeni, credeți-ne! Nici douăzeci de coșuri de fum care au luat foc într-o zi și nici faptul că un amărât a furat o găină din gospodăria unei bătrâne din Derșida. Sau, treacă meargă și cu astea, dar pe lângă ceea ce ar fi cu adevărat de interes pentru cetățeni. Culmea este că lipsa acestor comunicate și informații reprezintă un dublu deserviciu adus atât comunității, cât și prestigiului acestor instituții care nu se află, să recunoaștem, la un nivel orbitor de strălucire.

Dacă rândurile mele au fost bine înțelese și nu vor fi interpretate aiurea de cei care trebuie să le citească, sunt convins că pe viitor, începând de la structurile județene și până acolo, la Bucureștiul de care văd că se teme toată lumea (am stat 35 de ani acolo, vă garantez că nu aveți de ce sau de cine să vă temeți!) atunci sunt convins că și presa sălăjeană va reuși, cu sprijinul pe care aceste instituții îl datorează cetățenilor, să facă în așa fel încât să fie una de calitate. Vom reuși să fim și spirituali și culți și cu umor, dar și buni. Aceste instituții vor căpăta ceea ce acum imploră, iată, de-a dreptul, încrederea și sprijinul cetățenilor, cam pe cale de dispariție după cum se vede. Iar noi, cei câțiva numărați pe degete rămași încă în presă, vom reuși să vă aducem zilnic sub ochi și alte informații, mai interesante, menite să vă facă mai atenți, mai vigilenți.

Vom reuși să învățăm împreună din exemplele și greșelile altora, tocmai pentru a nu cădea pe viitor victime celor certați cu legea. Însă toate acestea trebuie mai întâi acceptate și înțelese de către cei care încă mai cred că vor câștiga încrederea pierdută cântând fals piese despre poetul nepereche sau postând glume “retarde” pe Facebook.

 

Alte articole

Leave a Comment