Isterie sau greva generala?

Magazin Salajean 21 septembrie 2010 0

La fel ca multi dintre noi, romanii, nu pot sa nu ma intreb ce se va alege oare in urma acestei guvernari care taie in carne vie, ca un macelar nesatul pentru a face avere. Cu mic cu mare, toti se plang ca n-au bani. Pe unii ii putem intelege, ca nu au ce sa puna pe masa si-si vad copiii plangand de foame si de lipsurile de zi cu zi. Insa pentru acei care isi tot infunda buzunarele zi de zi si tot se plang ca nu le sunt destul de umflate, s-a terminat cu intelegerea. Nu-i de mirare ca functionarii publici ies in strada pentru a cere bani de la stat ori pentru a nu-si pierde slujbele, parand cu totii niste copii razgaiati care cer parintilor un leu pentru o inghetata de pe colt. O tara de needucati, pentru ca acei din frunte isi bat joc de toti cei care isi duc traiul sau agonia in Romania.

Nu mai este loc de discutii civilizate pentru ca s-a terminat cu rabdarea. Nemultumiti de legislatia muncii si de politica salariala, zeci de mii de bugetarii ies in strada sa spurce actualul Guvern. Numai daca ar rezolva ceva cu toata agitatia, cu toata isteria creata in randul salariatilor din tara. Putin praf in ochi, promisiuni desarte, si se despart grupurile de protestanti. Presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant (FSLI), Aurel Cornea, spunea pompos, zilele trecute, ca in acest sezon grevist s-a incercat aplicarea unei alte stategii, practice – intr-un stat civilizat, cu un guvern responsabil, care ar trebui sa dea rezultatele scontate. Am incercat sa facem actiuni in cascada, numite actiuni perlate, si din aceasta perspectiva, fiecare confederatie, dar toate corelate la un loc, si-a stabilit graficul propriu de actiuni, in functie de revendicarile generale ale tuturor, dar si dupa cele specifice, a declarat Aurel Cornea. Problema romanilor este ca, in timp, au uitat semnificatia cuvantului uniti. Fie ca e profesor, om al legii, functionar in institutiile administrative, fiecare lupta pentru el. Cand primeste o parte din putinul cerut, renunta la orice fel de proteste. Pe ceilalti… sa-i ajute cine poate. Si se trezeste peste putin timp ca nici acel putin promis nu mai vine, ca nu sunt bani. Unde este visteria tarii, stiu numai acei care si-au ridicat palate si si-au deschis conturi in strainatate prin bani castigati cinstit.

Mai sunt si alte motive pentru care situatia de acum e alarmanta, iar cel mai important e obtuzitatea totala a revendicarilor salariale ale sindicatelor care nu tin seama de nimic si urmaresc fara logica economica si fara intelepciune obiective inguste si absurd de excesive care fac de fapt rau propriilor membri. Nu greva in sine deranjeaza, ci absurdul revendicarilor ei si rigiditatea pozitiei liderilor de sindicat. Mai rau e ca si in conducerea sindicatelor se dau lupte serioase. Acei oameni, care teoretic sunt acolo langa protestanti ca sa le reprezinte drepturile, de fapt lucreaza pentru ei insisi. Pentru ca ei nu incearca sa rezolve probleme, ci doar ca sa fie realesi. La fel ca si in cazul politicienilor nostri, liderii de sindicat sacrifica interesele pe termen lung ale celor care i-au ales, dar si ale noastre, ale tuturor, pentru a-si asigura realegerea. Iar aceasta lipsa de lideri, in adevaratul sens al cuvantului, lasa masa intr-un nor de confuzie, de spaima, de lipsuri, in dezbinare si esec.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »