Invataturile parintelui Iliescu catre fiul sau, Traian

Magazin Salajean 12 februarie 2008 0

Trei presedinti, la asta se rezuma viata noastra democratica. A fost vreunul mai bun? Au fost toti respectabili? Cand il citesti pe Ion Iliescu cum povesteste de noua sa prietenie cu Emil Constantinescu si il demasca pe Traian Basescu drept marea amenintare pentru democratia romaneasca, cand isi amintesti ca Traian Basescu dupa ce a fost ales in 2004 a dat fuga la Ion Iliescu sa ii ceara binecuvantarea, nu poti sa nu-si spui ca nu am reusit inca sa iesim din era Iliescu. Dirigentele adevarat e el. Semiprezidentialismul nostru doar pentru el a fost creat, si e un merit al lui ca a acceptat aceasta formula. Avea majoritatea in Constituanta: putea cere puteri mai mari ale presedintelui. Nu a facut-o, tocmai pentru ca era in controlul situatiei oricum. Prezidentialismul are un renume foarte prost, si Romania cauta pe atunci sa-si imbunatateasca imaginea. Pe vremea lui, Curtea Constitutionala era de forma, la fel si televiziunea. Dar el nu si-ar fi angajat la Cotroceni nepotei sau amante. Comunistii aveau si ei corectitudinea lor politica, dublata la Iliescu de un solid bun simt. Daca ajunge vreun tribunal sa il cerceteze vreodata il poate gasi vinovat de incurajarea violentei politice, de conspiratie pentru ascunderea unor date esentiale interesului public, de influentare a justitiei, si asa mai departe. De lucruri de fond, dar nu de lucruri de forma. La acelea a fost mereu in regula. Chiar faptul ca i-a spus lui Radu Mazare

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »