Învățământul nu sare departe de conducătorii lui

Așa cum “așchia nu sare departe de trunchi”, și învățământul românesc sare nu prea departe de nivelul intelectual, de pregătire și cultură generală al celor care ne conduc.

E un efect cât se poate de firesc și logic, de vreo trei decenii încoace. Rezultatele la examenul de Evaluare sunt, pe cale de consecință, departe de a fi satisfăcătoare în acest an pentru Sălaj, un județ care se vrea – cel puțin prin statisticile frumos ornate – a fi unul în care se face carte serioasă. Deși Inspectoratul Școlar nu anunță niciodată cauzele rezultatelor slabe la învățătură, nici planuri de măsuri care să cuprindă altceva decât stereotipuri preluate de prin ordine ale Ministrului Învățământului, totuși, este evident că există mai multe cauze care conduc la o asemenea performanță aflată la limita mediocrității, în județul nostru.

Iar dacă venim cu exemple precum Brăila, Iași sau București, orașele cu cea mai mare promovabilitate și cele mai mari note, atunci este clar că trebuie, la nivel de conducere, să începi să îți pui niște întrebări la care să găsești ulterior și răspunsuri plauzibile. Nu putem spune că ne situăm pe o poziție codașă, însă suntem departe de a fi un județ cu rezultate remarcabile, în condițiile în care avem o singură medie de zece în timp ce alte județe au chiar și peste 50 de medii de zece iar alte 17 județe sunt înaintea noastră după ce s-a tras linia finală la acest examen important. Promovabilitatea față de anul trecut a scăzut față de rezultatele pe județ de anul trecut, iar promovabilitatea la nivel național este și ea este sub media celorlalte județe. Aproape un sfert dintre elevii sălăjeni participanți la Evaluarea din acest au medii de 1, 2, 3 și 4 acest lucru însemnând că acești copii au mai adăugat pe foaia de examen, în afară de nume, și câteva semne de punctuație.

Pe de altă parte, avem și copii din mediul rural care au reușit să obțină rezultate extraordinare – de exemplu, două fete din marca au obținut note de zece la matematică, dar și elevi din Pericei și Chieșd care sunt între primii 25 ca rezultate. Singura notă de zece este, la oi în județ, obținută de o elevă a unui liceu sportive – așadar, școlile cu blazon, mângâiate de autorități și ridicate mereu în slăvi, stau deoparte și aplaudă și în acest an performanța unor școli cu nume mai puțin sonore. Deci, se poate face carte și la țară, în orașe mai mici sau în școli pe care mulți le numesc atât de nedrept, “modeste”. Revenind la rezultatele slabe din acest an: de ce avem un procent atât de ridicat de note sub 5? În primul rând, nivelul de interes pentru performanţă personală este scăzut, mai ales în mediul rural; pregătirea examenelor se defăşoară, în unele cazuri, formal, doar în perioadele planificate la nivel de şcoală. În mediul rural, pregătirea temelor și studiul individual, sunt inexistente în multe cazuri.

Abandonul şcolar, explicat în principal de plecarea părinților la muncă în străinătate, fenomen care în condițiile de salarizare actuale din România riscă să devină catastrofal – reprezintă o altă cauză a acestor performanțe scăzute. Mulți copii din mediul rural muncesc pe rupte în gospodărie, foarte mulți dintre ei fac eforturi prea mari pentru capacitatea lor fizică, nu se odihnesc suficient, nu au timp liber, nu au timp alocat altor activități extra-școlare. Lipsiți de prezența, afecțiunea și sprijinul părintesc, copiii cad pradă stărilor depresive, se izolează, nu mai văd nicio motivație în a depune efort la studio sau pur și simplu își închid toate capacitățile ca într-o cochilie care, în lipsa satisfacerii unor nevoi de bază, refuză să se mai lase deschisă. Pe de altă parte, multe din cadrele didactice nu mai doresc să se implice în profunzime pentru a încerca să inducă, aplicând metode specifice, un interes mai mare pentru studiu precum și modelarea orelor de curs în funcție de capacitatea de înțelegere a elevilor, cu creșteri progresive în ceea ce privește gradul de dificultate. Nu există un program eficient de consiliere a elevilor cu probleme, părinții nu sunt sau nu pot fi anunțați permanent despre situația școlară a elevilor, despre absențe, totul fiind încadrat într-un formalism care, iată, își dovedește rezultatele în astfel de momente.

Învățământul românesc, implict și cel sălăjean, se află într-un punct în care nu mai poate garanta performanțe foarte mari la nivel general. Programele depășite, politizarea sistemului de învățământ și căptușirea lui la nivel înalt cu oameni numiți politic, lipsa de implicare a inspectoratelor și lipsa de atenție în special pentru școlile din mediul rural, lipsa de susținere din partea autorităților locale, sărăcia și multe alte cauze care pornesc de sus și ajung fix în ghiozdanele grele ale elevilor, toate acestea fac ca România să rămână la acest capitol, codașa Europei.

Țara cu cele mai slabe rezultate la învățătură, cu cel mai ineficient, greoi și depășit sistem de învățământ, țara care nu vrea niciodată să învețe de la alții, mai buni, ajunși deja departe. Priviți la cei care ne conduc țara, ascultați-le discursul, măsurați-le tupeul, pe urmă și prostia, priviți cu ochiul liber lipsa celui mai elementar nivel de cultură și toate lipsurile pe care și le dau, precum arama pe față, în văzul românilor, zi de zi, și veți găsi cel puțin o explicație consistentă a stării actuale a învățământului românesc. România rămâne, în continuare, “campioana” europeană la cei mai puțini bani alocați educației, creșterea gradului de analfabetism în forma clasică și analfabetism funcțional, o țară care ignoră aproape cu desăvârșire copiii din mediile rurale și pe cei de etnie romă. Uitându-ne, însă, la cei care ne conduc, oameni care își declară plenar incompetența și stupizenia, probabil că ar trebui să nu ne mai întrebăm de ce învățământul și rezultatele lui arată așa, dar mai ales de ce viitorul acestei nații este unul pur și simplu înfricoșător.

Alte articole

Leave a Comment