Intre minciuna si scandal

Magazin Salajean 20 august 2010 0

In conditiile in care economia Romaniei geme sub presiunea crizei, partidele par sa nu resimta reverberatiile fenomenului. Mai mult de atat, chiar daca la nivel local acest lucru pare sa faca parte dint-un scenariu SF, la nivel national, majoritatea formatiunilor politice arata ca au intrat deja in campania pentru alegerile din 2012. Si, de ce sa nu recunoastem, cu totii privim cu sperante spre 2012. Si nu privim oricum, ci cu gaturile alungite la maximum, in conditiile in care e foarte greu sa vezi ceva de pe fundul prapastiei.

La modul cel mai cinic cu putinta, trebuie sa recunoastem ca, din nefericire, cutitul crizei a taiat destul de adanc in sperantele si buzunarele noastre, facandu-l pana si pe persiflantul Crin Antonescu sa suspine dupa cele 25 de procente pierdute din indemnizatia de senator. Revenind la partea cinica a lucrurilor, observam ca, in contextul in care romanii cauta cu disperare iesirea din criza, extrem de multi dintre ei alegand sa fuga din aceasta tara ce pare incapabila sa le mai ofere ceva bun, la varful politicii se fac deja calcule electorale. Cu toate acestea, alegerile din 2012 sunt inca destul de departe. De fapt, doar alesii locali au ajuns la jumatatea mandatului, in timp ce actualul mandat parlamentar inca nu a implinit doi ani. Exista insa, la ora actuala, niste cotatii electorale, care arata, dincolo de indiferenta populatiei de a mai reactiona la factorul politic, ca ordinea partidelor e alta decat cea de la sfarsitul lui 2008. Desi mai rezervat decat a facut-o Mircea Geoana dupa publicarea primelor rezultate partiale ale turului 2 de la scrutinul prezidential de anul trecut, rezultatele ultimelor sondaje l-au facut pe Victor Ponta sa sara in sus de bucurie. Insa, norocul lui Ponta a fost ca din scena lipsea un personaj devenit antologic, si anume Mihaela, dragostea mea!.

Liberalii, in schimb, au deja un plan B, in conditiile in care ei ar intra oricand sa guverneze, chiar inainte de 2012, dupa cum au spus-o liderii lor in numeroase randuri. Cu o singura conditie, insa: sa conduca singuri. Ceea ce nu se va intampla prea curand, ori niciodata. Experienta, insa, au deja, si aici vorbim de cea de-a doua parte a mandatului Tariceanu. Acum, probabil ca liberalii nu s-ar grabi sa mareasca pensii si salarii, dar oferta lor contine cel putin o propunere de reducere a taxelor si impozitelor, respectiv a cotei unice de la 16 la 10 procente.

In ceea ce priveste PDL, ca orice partid aflat la putere, el detine painea si cutitul. Doar ca painea din acest an e una luata cu imprumut de la FMI si, implicit, din buzuranele palmasilor. Totusi, Emil Boc a promis ca banii vor ajunge pentru toata lumea si (sincer, imi vine greu sa cred) ca primele rezultate se vor vedea la anul, taman la timp pentru a incepe campania electorala. Un lucru insa este cert: in momentul de fata, PDL atrage toate antipatiile populatiei atinsa de efectele crizei, iar mare parte dintre romani nu vor uita prea curand ca le-au fost ciuntate veniturile (si asa destul de subrede) cu 25 la suta. Tocmai de aceea, mi-e greu sa cred ca partidul lui Base-Boc se va ridica cu prea multe procente electorale peste cele 15, atat cat ar masura acum in sondaje.

Cum alegerile anticipate sunt excluse, iar faptele bune se lasa asteptate in Romania, sunt sigur ca vom asista, in perioada urmatoare, la o noua avalansa de promisiuni si acuze furtunoase. Eu zic ca nu-i nici o problema, atata vreme cat peste 20 de ani am fost dusi de nas, ori de cate ori a fost posibil acest lucru. Culmea ironiei face ca am devenit deja dependeti de minciuni si scandaluri.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »