Halate alb-murdar

Magazin Salajean 25 februarie 2008 0

Nevoia te invata ca si acele comportamente mai bizare, mai strambe, pot fi indreptate si aduse pe calea de mijloc macar, daca nu pe cea buna, iar asta este o realitate in care am invatat sa supravietuim. Strangand din dinti si prefacandu-ne mai putin sensibili la fetele si cuvintele celor din jur, reusim sa impacam sistemul propriu de valori cu cel al vecinlor de habitat. Dar ce ne facem, insa, cand unii dintre semeni o iau razna, crezandu-se atat de superiori si dotati – de la natura sau prin propriile puteri tembele – cu bani si pozitii care le-ar permite, cica, sa stapaneasca lumea? Asemenea situatii populeaza fiecare mediu din aceasta tara unde masinile se cioncnesc mai nou cu avioanele, ajungand, intr-un final, sa-i scoata din pepeni chiar si pe cei mai rabdatori dintre noi. Nu amintim acum de functionarii publici, stapani pe un metru de birou cu hartogarii, nici de unii dascali, cocotati cu nasul pe un catalog. Astazi punem la microscop pe unii medici care bantuie spitalele judetului, crezandu-se Mafalda in relatiile interpersonale si facand ordine in jur cu un bisturiu sau un ac.

Uitand de bunul simt, de tonul calm si de faptul ca intr-un spital este nevoie si de comunicare, nu doar de doze de tranchilizant, aceste halate asa-zise albe se imbatoseaza sa trateze apartinatorii bolnavilor ca pe niste carpe si cozi de matura.

Juramantul lui Hipocrate este, bag seama, o chestie din aia veche, colbaita, buna de aruncat la gunoi pentru aceste specimene de medici si la fel cei 7 ani de acasa, pe care ar trebui sa-i arate atunci cand stau de vorba cu un pacient/apartinator. A te crede Dumnezeu intr-un spital este justificat atunci cand dovedesti ca iti pasa de oameni, ca le tratezi trupul si le alini sufletul, intrucat, degeaba le dai injectii in vene, iar apoi ii scuipi in fata.

Gesturile de doi bani fac nul orice act medical, dar cu siguranta duc vorba departe despre tratamentul – propriu si figurat – de care ai parte in spitalele din Salaj. Cum judetul e mic, iar oamenii ajung, mai devreme sau mai tarziu, pe mana acelorasi cadre medicale defecte, nimeni nu reclama nimic. Peste Sanatatea Salajului pluteste o teama bolnava de a deschide gura, o conspiratie a tacerii silite. In aceste conditii, nici nu e de mirare ca salajeanul merge la spital bine dotat de acasa cu un plic frumusel, menit ca netezeasca acel comportament bolovanos si de doi bani pe care il descopera la unele halate albe. Si cu toata criza de medici din unitatile spitalicesti ale judetului, aceste mere putrede nu fac decat sa imbacseasca un mediu care ar trebui sa fie steril si sa il faca din curat – curat murdar.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »