Guvernul, banii inapoi!

Magazin Salajean 4 decembrie 2007 0

Va aduceti aminte cohorta de oameni amariti care puneau bani la CEC ani de zile ca sa isi ia o Dacie? Erau doua categorii: oameni economicosi, care reauseau sa se inscrie cu toti cei 70.000 jos, si oameni mai de rangul doi, care nu reauseau sa puna decit vreo jumatate, dar de la jumatate in sus tot erai inscris pe lista de asteptare. Parintii mei au reusit performanta de rangul doi prin 1989, dupa o viata de munca. Circula de altfel un banc sub socialism cu un accident pe autostrada in care erau implicati un roman, un american, un neamt si un englez, care dupa ce isi faceau praf masinile se apucau de bocit. Ah, trebuie sa muncesc doi ani sa imi iau una noua, se tinguia americanul. Patru, bocea neamtul. Zece, ofta francezul. Of, de unde alta viata ca sa mai string odata banii de o Dacie, plingea romanul. La care toti ceilalti, uimiti: Pai cine dracu te-a pus sa-ti iei o masina asa de scumpa?

Mai are rost sa adaug ca a venit inflatia si ca toti acesti oameni s-au trezit ca banii lor nu mai valorau la finele lui 1990 mai nimic? Unii mai persistenti s-au luptat cu statul ani de zile prin tribunale, incercind sa dovedeasca ca statul proprietar al CEC are o raspundere pentru cum merge economia. Am auzit ca ar fi cistigat pina la urma, dar nu cunosc pe nimeni care sa-si fi luat banii inapoi. Ai mei oricum nu se calificau, ca nu depusesera toti banii. Si la finele acestui proces care a durat toata tranzitia ramasesera foarte putini oameni persistenti, ca, vorba aceea, a fost o tranzitie lunga, au avut tot timpul sa moara, sa plece sau sa se lase pagubasi. Si statul a iesit foarte bine doar tragind de timp.

Am impresia ca guvernul Tariceanu se crede inca in tranzitie cu taxa lui de prima inmatriculare, si iarasi a uitat (i se intimpla frecvent) ca tarisoara nu mai e a noastra sa o mulgem cum ne vine, ci a Europei, unde mulgerea are loc dupa reguli stricte care se aplica egal la toata lumea. Altfel nu imi explic de ce ministrul de finante, si vicepresedintele Uniunii Scriitorilor bucuresteni, celebrul Varujan Vosganian, care a declarat ca nu are rost sa ne gindim ce se intimpla in 2009 (cind nu va mai fi el ministru), cind in 2008 avem inca niste bani de pensii, s-a repezit sa declare ca e prea devreme ca guvernul sa planuiasca sa dea inapoi banii din taxa de prima inmatriculare cu care a jefuit pe cei care si-au cumparat masini la mina a doua din import in anul 2007. Varujan nefiind un prost, eu nu cred ca el nu a inteles ca partida e pierduta in Europa (reprezentantul Comisiei Europene, dl. Kovacs, a spus clar ca Ungaria a facut la fel, a pierdut procesul la Curtea Suprema de Justitie, si acum da banii inapoi), si nu are nevoie sa-i faca dl. Kovacs un desen. Daca Varujan a declarat ca trebuie asteptata sentinta (deci inteleg ca o sa o tinem langa pina la sfirsit), e pentru ca astfel se reporteaza si acest cost dupa 2008, si deocamdata statul reprezentat de el se simte bine cheltuind banii de taxa pe care un stat viitor reprezentat de altcineva va trebui sa ii dea inapoi.

Taxa de prima imatriculare e prima noastra corigenta europeana majora. Guvernul o tot micsoreaza crezind ca in felul asta convinge Bruxellesul. Nu ne conving decit pe noi cit de putin pricep ce e Uniunea Europeana. Nu poti pune o taxa, fie ea si de un euro, nu de 2000, la o masina care polueaza atita, produsa in tari din spatiul UE, cind pe o masina care produce tot atita populare, sau mai multa, produsa la tine in tara (Dacia economiilor noastre) nu pui nici o taxa. Asta inseamna, simplu, ca discriminezi pe orice producator european de automobile prin raport cu Dacia. Despre amaritul de consumator, care cu greu stringe banii sa isi ia un Opel la mina a doua, devenit cu o treime mai scump prin taxa asta, nici nu mai comentez, asa de obisnuit e guvernul sa ia sapte piei de pe aceeasi oaie.

Or, nu mai exista ai nostri si ai lor in materie de productie, am capatat ce am vrut, sintem in Europa, deci oricite pile ar avea Dacia pe la unii, si oricit ar cistiga dealerii de masini noi ca primul ministru din asemenea taxe, aceasta mare afacere nu e sustenabila. Nu se poate face asa ceva in Europa unita unde competitia egala e lege. E jenanta si intentia de a pretinde ca e vorba de combatarea poluarii (ai milioane de Dacii poluante pe drumuri si te preocupi de citeva mii de Volkswagenuri pe an la mina a doua). Cum am mai spus, taxa asta merita titlul de taxa de prima ipocrizie. Deja unele cistiguri nu sint rambursabile. Dealerii de masini noi, ca si Dacia, au cistigat binisor in noi vinzari in prima parte a lui 2007, cit taxa a fost mare, si nu cred eu ca vor cotiza cind guvernul va trebui sa recunoasca ca a gresit si sa faca ce a cerut Comisia Europeana, sa returneze banii. Ii vor returna tot din buzunarul nostru, de la buget. Si de asta sint de parere sa-i oprim de pe acum sa mai plateasca pensii din ei, ca numai un imbecil crede ca acolo unde ungurii au pierdut un proces exact pe tema asta, noi il putem cistiga.

Daca guvernul chiar tine la combatarea poluarii, mai bine ar face ceva sa nu mai cumparam atitea masini. Sintem pe locul 1 in Europa de Est, inaintea Poloniei, care are dublul populatiei noastre, la cumparat masini germane (noi). Va vine sa credeti citi romani isi iau noi BMW-uri ca sa se inghesuie cu ele pe soselele noastre amarite si sa nu aiba unde le parca? De ce nu da un exemplu vicepresedintele Uniunii Scriitorilor mergind pe bicicleta de la Uniune la Palatul Victoria? Ii garantez ca face jumatate din timpul cit ii ia in masina cu girofar, si mai are ocazia sa priceapa cum trebuie transformata tara ca sa devina din nou locuibila.

Nerealist? De ce? Eu m-am mutat in acest an la Berlin, oras in care poti oricind intilni ministri pe bicicleta. Joshka Fisher mergea chiar in bermude pe bicicleta. Cind am ajuns in septembrie si am vazut ce trafic slab e mi-am spus ca va fi o placere de condus prin oras si am inceput sa ma uit in vitrine pe la dealeri. La prima sedinta de catedra insa am observat ca toti colegii mei profesori au venit cu bicicleta. Seful de departament, care a foarte celebru, a venit cu un 2CV pe care il are din 1968 si s-a scuzat ca a avut de adus o lada de dosare. Un coleg de la MAE, german cu care lucrez adesea, vine cu un Volkswagen broasca de tip vechi la care deschiderea usii din dreapta ca sa ma urc eu e un ritual intreg. Dupa citeva saptamini, m-am cam prins care e cultura locala si am inceput sa ma uit dupa biciclete. Am discutat cu studentii mei ce bicicleta ar fi de luat, si desi nu mi-a zis nimeni de-a dreptul, am inteles pina la urma. M-am dus in talcioc in Berlinul de Est si mi-am luat una cu 20 de euro. Merge perfect, si cind merg la universitate dimineata prin Tiergarten am placerea sa vad cum sar iepurii din fata mea.

Numai ca a doua zi dupa ce mi-o luasem mi-a scos Dumnezeu in cale, taman cind ma luptam cu lantul sa o leg (care costase 25 de euro, fiind nou!) pe unul de la ambasada Romaniei. Mic, Berlinul! As fi vrut sa vedeti figura aluia cind m-a vazut pe mine pe strada la Berlin legindu-mi bicicleta. Merita un poem, dar neavind talent poetic am scris numai un articol, ca sa atrag atentia guvernului sa dea banii inapoi si sa ne apere de poluare construind niste orase in care sa incapa mai multi biciclisti si mai putine masini. Citi oraseni de la noi nu au copii care nu au vazut niciodata iepuri in Herestrau?

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »