Gura de aer proaspat

Magazin Salajean 3 decembrie 2007 0

Unul din randul adevarurilor pe care romanii le-au verificat pe propria piele este acela ca Romania respira rar. O data la 20 de ani, cand trage brusc cate o gura de aer, ca sa-i ajunga sa faca fata vremurilor ce o incearca. Cel putin, asta a facut din 1900 toamna incoace. De atunci, a tinut aer intre respiratiile astea cat sa-i ajunga sa treaca de doua razboaie mondiale, de epoca de aur a comunismului, a mai respirat o data pe la sfarsit de an `89, iar acum se pregateste sa traga din nou aer in piept. Cum au fost aceste guri de aer pentru tara? Sarace in oxigen, am putea spune. Iar ultima data, aproape ca ne-am inecat, incercand sa ne oxigenam creierul cu aer democratic, pe care fiecare l-a inteles cum a vrut si cum l-au tinut puterile.

In acesti 18 ani post-revolutionari, romanii au invatat cel mai bine sa arunce. Mergand inapoi in timp, in primii ani dupa decembrie 1989, romanii au aruncat legi. Care de care mai desucheate, facute dupa chipul si asemanarea lui Stramba-Lemne din poveste si a lui Statu – Palma -Barba – Cot. Au fost jumatati de legi, dar aruncate atat de iscusit, incat efectele se resimt dureros si acum. A urmat alta aruncatura, cu pietre, pe la mineriadele unde fiecare a tintit ce a apucat. Nu a contat nici atunci o tinta anume, important era pentru romani sa se despoaie de niste poveri grele si sentimente reprimate prea mult timp. Mai recent, cu cateva zile in urma, s-a aruncat iar. Dar cu paine, iar gestul ii apartine sefului statului. Hai sa impartim nitica paine la romani, si-a zis suvita lui Basescu, neuitand sa imparta si ceva remarce curioase la adresa jurnalistilor. Hai sa impartim paine, si-a zis si flerul lui Basescu, fler care nu l-a tras de maneca, in schimb, cu referendumul.

Ca tot am ajuns si la asta, romanii nu se pot plange. Au avut parte si de referendumuri, cu toate ca, negru pe alb, ar da in scris ca ar avea mai mare nevoie de stabilitate in tara asta.

Romanii s-au saturat de aruncari bezmetice, de promisiuni nerespectate, de amanari, de decalari, s-au saturat de legi asupra carora se revine mereu, de urgenta, prin cate o ordonanta, s-au saturat de cresterea preturilor, imediat dupa ce, asemeni prafului in ochi, le cresc cu taraita salariile. Romanii s-au saturat de ministri care, odata inscaunati, isi cunosc doar interesul propriului buzunar, s-au saturat de listele partidelor, lungi, dar fara continut, pline de date, dar totusi seci, romanii s-au saturat de jocuri si urzeli insipide, dar care miros de la o posta si care, desi nu-i privesc, ii ucid lent.

De atata saturatie, romanii trebuie sa respire. Sa traga aer in piept iar, ca sa le mai ajunga o vreme. Macar o vreme.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »