Gaudeamus sa injur

Magazin Salajean 3 octombrie 2006 0

Sincer, eu nu reusesc sa-mi dau seama ce se intampla cu studentimea asta si cu goana dupa camine – exercitiu nevralgic care este reluat an dupa an, la fiecare inceput de an universitar. Evident, nu vorbesc de Zalau, unde ori sunt prea multe camine si nu sunt probleme cu cazarea studentilor, ori nu sunt studenti care sa aiba probleme din acest punct de vedere. Ori, pur si simplu, hai s-o spunem pe aia dreapta, Zalaul nu este si nu va fi in vecii vecilor un oras studentesc, oricat s-ar stradui unii sa aduca Clujul si Aradul incoace.

Am fost si eu student – multa vreme a trecut de atunci, dar pe vremea aia, cand tot unul Hardau era administrator de camine in Marastiul de Cluj, nu era atata bataie de cap cu cazarea studentilor. Unde mai pui faptul ca imobilele din Marasti erau cele mai vanate de catre studenti, acolo fiind renumita cantina si faptul ca se manca bine. Se statea si atunci la rand, pana cand comisia de cazare, care era compusa tot din studenti, epuizau pilele si pe cei cu mai multa dare de mana, care mai bagau cate o spaga pentru o camera sau doua. Dar, una peste alta, dupa maxim o zi sau o noapte de stat cuminte la rand, te faceai cu o camera pe la etajele superioare. Asa cum am prins eu memorabila camera 910, cocotata exact sub plafonul despartitor de cerul albastru, la etajul noua. Dar era bine si eram cu totii multumiti. Chiar daca nu functiona liftul si erai nevoit sa urci, cele cateva sute de trepte pana la camera ta, de cateva ori pe zi.

Nu stiu sigur daca acel Hardau e acelasi cu actualul, dar dupa cat de tare era urat Hardaul cel vechi si cat de tare iubit e actualul, tare m-ar mira sa existe o diferenta intre cele doua persoane. Dar nu el e subiectul nostru de azi.

In Clujul de altadata, centrele studentesti ca Obsi, Hasdeu sau Marastiul erau pline de viata si doar acei studenti nu-si gaseau loc de cazare in camine care doreau mai multa intimitate si inchiriau o garsoniera sau un apartament. Pentru ca preturile tot pe acolo se invarteau. Acum, goana dupa cazare parca este un film de groaza care se da in reluare la fiecare inceput de an universitar. Vin studentii de acasa, adusi de tatici si mamici, cu masini pline de teveuri, calculatoare, saci de dormit si mai stiu eu ce, si stau si stau zile la rand pentru o camera de camin. Pentru ca totul costa, totul e scump, dar parca viata la camin e ceva mai ieftina si mai adevarata.

De fapt, la noi in tara, toate evenimentele care tin de un anumit anotimp, parca decurg in reluare. Acum, la inceput de octombrie, cazarea studentilor, cu tot ceea ce inseamna asta, adica lipsuri peste lipsuri. Vine prima zapada si organele de dezapezire vor fi gasite, din nou, cu gacii pe vine, cu aceeasi scuza cum ca nu ne-am asteptat. Vine primavara, cu toate hartoapele din drumuri si campania de plombare, care se va intinde hapt pana in toamna. Vine vara, cand drumurile vor fi pline de cirezi, ciurde, baligi si ciobani. Parca traim intr-un film de groaza. Dar, daca noi suntem actorii, oare cine dracu e regizorul?

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »