Frumosul de azi, uratul de ieri

Magazin Salajean 16 octombrie 2006 0

Cu fiecare an care trece, lumea pare tot mai plina de artisti si creatori de frumos. Fiecare dintre noi am urmarit la televizor sau chiar pe viu, macar o data, o prezentare de moda in care fatuci imbracate-dezbracat defileaza in pielea goala, numai piele si os, purtand o palarie in cap si sandale cu toc. Lasand la o parte faptul ca cele mai multe creatii vestimentare, nu pot fi purtate in nici o imprejurare, ceea ce surprinde este faptul ca pentru creatorul de modele vestimentare modelul feminin este femeia anorexica, idealizandu-se, astfel, foametea. Oare asa ar trebui sa arate si cele carora le sunt destinate obiectele vestimentare create, sau totul se reduce doar la show? Din pacate, pana sa raspunda cineva la aceasta intrebare milioane de adolescente din intreaga lume au ajuns sa se infometeze pentru ca asa spune modelul, tiparul secolului XXI.

Ceva asemanator cu ceea se se petrece pe podiumurile de prezentare a modei, se intampla si in galeriile de arta. Asa se face ca, orice oribilitate mazgalita in cateva minute e ridicata in slavi de tot felul de critici de arta asa incat, tu, omul educat si cu mult bun simt, ajungi sa te simti stingher auzind explicatiile si interpretarile specialistilor. Iar pentru a pacali cat mai mult vigilenta iubitorului de arta, explicatiile date de pe margine cu privire la o lucrare sau alta, sunt formulate intr-un limbaj ultrasofisticat si codat care nu contine in esenta nimic. Astfel ca, la finalul unui vernisaj, daca te intreaba cineva ce ai vazut, pe moment ai o ezitare, nestiind care varianta e corecta, cea pe care ti-ai format-o tu rationand sau cea care s-a incercat a-ti fi inoculata. Insa nu toti sunt ca tine. Multi snobi, din lipsa de alte tentatii, se plimba aiurind prin galeriile de arta chipurile pentru a-si odihni ochii, dar si pentru a achizitiona hidoseniile prezentate pe post de obiecte de arta. Si nu mai mira pe nimeni ca se vand numai la preturi exorbitante imbogatind, in acest fel, niste vanzatori de iluzii numiti artisti.

Acest trend de oribilitate nu se intalneste doar in lumea mondena, adica cea a reflectoarelor si tinutelor stralucitoare. Ratacirea omenirii poate fi intalnita si in strada, unde raul a devenit atat de obisnuit incat incarcatura negativa a fiecarei zile aproape ca nu mai misca pe nimeni. Peste tot auzi ca pentru a putea accede intr-o functie trebuie sa ai sprijin politic, daca te prezinti la un concurs fara o pila care sa te sustina esti cazut din start sau, muncitor fiind, indraznesti sa-ti ceri drepturile si seful tau iti arata amenintator usa la care stau zeci de flamanzi gata oricand sa-ti ia locul.

Toate acestea se intampla, dar nu mai misca pe nimeni a cazut in banalitatea timpului istorc ce-l traim sa fim tratati de medici in functie de numarul zerourilor de pe bancnotele de euroi. E ceva normal ca in ziua de azi copilul sa nu mai poata acumula materia in clasa, fiind necesare meditatiile, cu acelasi profesor, dar in particular si pe bani. La fel de normal e sa-ti cumperi o diploma de licenta, master sau doctorat. Astfel ca, nu mai mira pe nimeni sa vada cum luzarii de ieri, la adapostul diplomelor si titlurilor universitare obtinute azi, iti dau cu un aer doct lectii de economie si viata in general.

Si Romania e plina de asemenea exemple de normalitate in care raul e prezent peste tot si sub orice forma, asa incat, nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva Apocalipsa nu ar fi tocmai un dezastru intr-o lume in care raul nu mai misca pe nimeni, pe absolut nimeni…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »