Energizantul lui Tariceanu

Magazin Salajean 20 martie 2007 0

In sfarsit, aflam si noi ce se intampla cu premierul Calin Popescu Tariceanu! Mai precis, de unde schimbarea lui de atitudine… Presa a publicat, in acest zile, o serie de articole in care se stipuleaza faptul ca schimbarea de atitudine a premierului este rodul muncii unui nou grup de consilieri, mai buni decat cei dinainte, mai activi, mai inventivi si, dupa toate probabilitatile, mai capabili sa vada ce este oportun pentru clientul lor. Pretul schimbarii de imagine a lui Tariceanu se ridica la nici mai mult nici mai putin de 1 milion de dolari. A meritat, oare, aceasta investitie? Tot ce se poate, insa dupa ce identitatea energizantului a fost deconspirata, ne aplecam asupra a cel putin doua supozitii. Prima are legatura cu persoana primului ministru, in timp ce a doua vizeaza munca de consiliere. Daca ceea ce spun sursele noastre este adevarat (si, sincer, nu vad de ce lucrurile nu ar fi veridice), in situatia in care ofensiva premierului este determinata de consilierii sai, logic, mesajul implicit este ca Tariceanu nu are capacitatea de a decide singur in ceea ce-l priveste. Cu alte cuvinte, chiar daca premierul a iesit la atac, renuntand la atitudinea care i-a atras porecla de Moliceanu, concluzionam ca acest fenomen nu i se datoreaza lui, ori capacitatii sale de decizie. In adancul lui, Tariceanu a ramas acelasi Moliceanu, si doar efectul consilierii face ca Tariceanu acestor zile sa para Tariceanu de pe sticla.

Pe de alta parte, influenta ori efectele muncii consilierilor vin sa confirme interesele premierului. In atari conditii, niste baieti cu ochii albastri, intepeniti in spatele premierului, indivizi considerati mercenari, oameni fara scrupule – asa cum sunt cei din care fac parte din tagma consilierilor politici – ii arata lui Tariceanu chichitele de la Cotroceni, ii pun la dispozitie o analiza psihologica a proprietarului, oferindu-i totodata si armele pentru a-l infrange. Deocamdata, nu putem aprecia daca scopul a fost atins, insa premierul pare ca paseste destul de apasat pe drumul care i-a fost desenat.

Pe marginea relatiei dintre politician si consilier s-au facut si inca se mai fac foarte multe speculatii. Unii politicieni, dintre cei mai bine cotati, apreciaza sa nu dea doi bani pe consiliere, crezand ca se pot descurca singuri. Acestia fac parte din categoria nimeni nu-i mai tare in crestet decat mine, astfel ca vanitatea nu ii lasa sa fie de acord cu ideea de a fi influentati de niste persoane necunoscute. In mod cert, avem de-a face cu o atitudine gresita, numai daca ne gandim la faptul ca politicienii sunt, in general, oameni destul de ocupati, care nu au timp sa se gandeasca la fiecare masinatiune din jurul lor. Tocmai de aceea, consilierea le ofera posibilitatea de a reactiona, ori de cate ori este cazul, pe masura evenimentelor. Mai mult, activitatea de consiliere se implica si in diverse luari de pozitie, care implica, fara doar si poate, o munca asidua, dar si interpretari de sondaje, strategii, elemente pe care politicienii nu au pregatirea sa le faca.

Alti politicieni, insa, nu pot sa faca o simpla miscare inainte de a-si intreba consilierul pe ce drum sa o apuce. In aceste situatii, mercenarul este umbra sa, el face parte din gandirea sa, este limbajul sau, universul sau de exprimare. Pe acesti politicieni ii recunosti extrem de usor. In situatiile in care se vad in fata camerelor de luat vederi, acestia nu vorbesc, ci joaca un rol invatat in biroul sau, ceea ce conduce, de multe ori, la situatia in care politicianul se blocheaza in idei, isi pierde cumpatul, ii transpira mainile si, evident, isi cauta din priviri salvatorul. Cu toate acestea, cei mai multi dintre pliticieni se situeaza intre cele doua extreme, oferind consilierului ceea ce, de drept, ii apartine. Si, dupa ce am facut atata lobby pe marginea acestui subiect, consider ca ar fi nimenit sa invatam ca activitatea de consiliere este foarte importanta pentru orice individ care vrea sa se afirme in domeniul politicului. Si nu numai… Insa, asa cum studiile o arata, optiunile in ceea ce priveste imaginea sa, precum si deciziile politice, ii apartin angajatorului in exlusivitate, acestea fiind de domeniul responsabilitatii sale. Se integreaza sau nu Tariceanu in acest context? Asta-i intrebarea…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »