Cultura în sărbătoare

Daniel Săuca

Ziua Culturii Naționale (15 ianuarie) ne găsește iar nepregătiți și, probabil, mai săraci decât anul trecut în privința apetenței românilor și sălăjenilor pentru „cultură”. În ciuda implicării peste tot în țară a instituțiilor și oamenilor de cultură într-un număr impresionant de programe și proiecte cu țintă culturală și educațională. În ciuda salarizării mizere din foarte multe instituții culturale, acest domeniu pare că se „mișcă” din ce în ce mai bine, mai profesionist, mai aproape de prea – mult –uzitata sintagmă „Europa”. Și în ciuda alocărilor bugetare, la nivel național, nu tocmai suficiente. Și în ciuda criticilor constante la care sunt supuse instituțiile de cultură, de la ineficiență până la elitism și înapoi. Problema, marea problemă, de fapt, este relația cu publicul, cu consumatorii, mă rog, de cultură. Statisticile, mai mult sau mai puțin oficiale, mai mult sau mai puțin asumate, o confirmă: „consumul de cultură” (prin indicatorii specifici) rămâne o cenușăreasă a perioadei postdecembriste. Un recent eurobarometru a plasat România pe ultimul loc în privința interesului pentru activitățile culturale. Câteva date, pe repede-înainte: cea mai frecventă „activitate culturală”, urmărirea unei emisiuni de profil la radio sau tv; doar 20 la sută dintre români au mers la cinema cel puțin o dată în ultimul an (52 la sută la nivel european); doar 17 la sută dintre români au intrat într-o bibliotecă în ultimul an şi doar 15 la sută au fost la teatru, faţă de 31 la sută şi, respectiv 28 la sută, media UE. Ei bine, astea sunt raportări oficiale, pe baza unor itemi clari. În Sălaj, nu prea putem aplica un asemenea chestionar european, și pentru că nu avem instituții de spectacole de profil – teatru, operă, filarmonică, cinema etc. În schimb, avem certitudinea prea-multora că evenimente culturale, cultură înseamnă doar Zilele orașelor și comunelor și spectacolele folclorice și manelistice, și mai ales vizitele la mall-uri. Înainte de a vă lasa flegmele pe site-uri și forumuri sau a urla de profundă indignare, întrebați-vă, de pildă, câte cărți ați citit în 2013, la câte spectacole de teatru ați participat (au fost destule în Zalău), câte filme ați vizionat într-un cinema (nu avem unul, dar avem o casă municipală unde se proiectează filme). Dacă da, de ce? Dacă nu, oricum nu contează.

Leave a Comment