Trist, dar adevărat: calitativ, ne subţiem, ne diluăm de la o generaţie la alta şi intrăm la apă. În ultima decadă şi mai bine, setul de valori morale a suferit o radicală schimbare şi ceea ce prima la vremea respectivă are prea puţină importanţă acum. Bunăoară, cărţile şi lectura au ajuns să fie un subiect expirat, fad şi sec pentru foarte mulţi români. Avem biblioteci, avem standuri cu carte în librării, avem târguri de carte şi, totuşi, din fiecare zece români, câţi pun mâna pe un volum măcar o dată pe lună? Câţi părinţi fac din televizor, internet şi mobil tabu-uri pentru copiii care încă nu au depăşit cursul primar, insistând, în schimb, asupra asumării lecturii ca un act de la sine înţeles? Unul, doi, trei? Sau trei este deja exagerat, într-un timp când tehnologia se mănâncă pe pâine, cultura generală se acumulează în funcţie de grila Discover TV, iar Google ţine loc de “Tatăl nostru” la orice oră din zi? Avem o Bibliotecă Judeţeană unde volumele şi titlurile nu sunt deloc puţine, dar care este căutată de numeroşi tineri doar pentru un “copy – paste” facil dintr-o anume carte indicată de dascălul de la catedră. De altfel, după cum afirma cineva deunăzi, este de-a dreptul imposibil să îl faci pe un tânăr obişnuit cu livrarea la secundă a informaţiei, prin mijloacele moderne de comunicare în masă, să se aplece cu entuziasm asupra Fraţilor Jderi ai lui Sadoveanu ori asupra poeziilor eminesciene.
De remarcat aici că vina intrinsecă nu aparţine atât copilului/tânărului, care nu a cunoscut altceva decât minunata eră tehnologizată, cât părintelui care sigur a avut parte de “altceva”, un “altceva” pe care acum îl ignoră deliberat (sau inconştient!?), privându-şi astfel odrasla de un întreg set de valori.
Pentru că trebuie să admitem, toţi cunoaştem cel puţin o familie în care adulţii suplinesc rolul de părinte cu un card frumuşel sau cu o sumă de bani plasată direct în buzunarul copilului. Timpul pe care părintele ar trebui să îl aloce educării odraslei (şi nu job-ului, hobbyurilor, prietenilor etc.) este cu uşurinţă înlocuit (ca să nu spun cumpărat) cu nişte lei zornăitori şi cu cultură marca Big Brother. Iar rezultatul se vede în fiecare an, la fiecare generaţie care încheie clasa a VIII-a şi intră cu note mizerabile în cursul liceal şi la fiecare tură de absolvenţi de liceu pentru care bacalaureatul este un obstacol de netrecut. La fel cum de netrecut sunt despărţirea în silabe a cuvintelor din fondul uzual al limbii române, folosirea cratimei, ecuaţiile de gradul doi, teorema lui Pitagora, Legea Gravitaţiei, Tabelul lui Mendeleev.
Mihaela Moldovan
