Contrapunct: UNGARIA – WESSELENYI SI REVOLUTIA ANTICOMUNISTA

Magazin Salajean 24 octombrie 2006 0

Ungaria este tara pe a carei perimetru se face prima incercare de constituire a unui stat national, din zona Europei Centrale si de Est. Cadrul legal este dat de Reglementarea Austro-Ungara din1867. Etnia maghiara reprezenta, in aceea perioada, aproximativ jumatate din populatia regatului ungar, avand o majoritate relativa. Politicienii unguri au refuzat sa accepte realitatea multietnica a regatului (sarbi, romani, croati, slovaci, cehi etc.), socotind ca nationalitatile erau simple comunitati cultural-lingvistice si nu recunosteau drepturile colective ale acestora. Evident, avem de-a face cu modelul francez: toti cetatenii statului erau considerati unguri. Aceasta abordare inlesnea asimilarea fortata, in cazul de fata, maghiarizarea. Sfarsitul primului razboi mondial a marcat disparitia Ungariei istorice, a cadrului statal si in acelasi timp, falimentul conceptiei liberale despre natiune (cel francez). Esecul experimentului ungar nu a folosit cu nimic celorlalte popoare din regiune, aflate in plina constructie a propriilor state nationale. Astfel, Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia si Polonia au mers pe modelul maghiar, netinand cont ca parti insemnate din popoarele tarilor respective nu vorbeau limba majoritatii. Toate acestea au contribuit la transformarea Europei Centrale si de Est in potentiale focare de conflict interetnic, cu contibutii majore in declansarea celor doua conflagratii mondiale, precum si la dominatia sovietica care le-a urmat.

Este mai putin cunoscut faptul ca in perioada premergatoare revolutiilor din 1848, un grup de oameni politici maghiari, avandu-i ca exponenti de frunte pe Szecsenyi Istvan si Wesselenyi Miklos, realizau ca Ungaria era o tara poliglota, patrie a mai multor grupuri etnice, popoare diverse si, oricat de bine ar fi stralucit flacara entuziasmului unguresc, ea nu putea influenta aspiratiile de libertate ale nemaghiarilor, care traiau in aceasta tara. Demersurile efective ale tandemului Szecsenyi-Wesselenyi culmineaza in 1942 cu faimoasa Cuvantare academica, tinuta in fata tineretului universitar la Budapesta, in care se critica maghiarizarea, subliniind, printre altele: Vorba maghiara nu inseamna si simtamant unguresc, faptul ca esti ungur nu inseamna ca esti deja plin de virtuti, iar daca vezi pe unii ca se preumbla in vesmintele patriotismului nu inseamna, nici pe departe, ca ai vazut niste patrioti. In lucrarea Hunnia, Szecsenyi prezinta si mai explicit crezul pentru care militau cei doi politicieni: Populatia Ungariei e vorbitoare a mai multor limbi, credincioasa a mai multor religii. Pacienta naste pacienta.(…) Lucru de inteles, ca celui nemaghiar nu-i place cu deosebire vorbirea maghiara, nevrand sa-i ingaduie aceleia intietate asupra celorlalte. ( …) Ramaneti deci, Voi, locuitori nemaghiari ai patriei noastre, fideli limbii si felului vostru de a fi.

Se vede ca Szecsenyi I. si Wesselenyi M., au avut destul curaj si viziune pentru a afirma ca asimilarea fortata nu putea da rezultate, sustinand perspectiva unei federatii europene, in vederea gasirii echilibrului dintre national si universal. Daca ar fi reusit in aplicarea ideilor profund reformatoare, probabil ca Ungaria nu mai sarbatorea astazi 50 de ani de la Revolutia anticomunista si antisovietica, ci doar 150 de ani de la moartea lui Miklos Wesselenyi. Indiferent ce face statul maghiar, cred ca noi, salajenii, ar trebui sa reparam o nedreptate istorica. Daca Szecsenyi devine in timp cel mai mare maghiar, cu toate ca a fost dusmanul neinduplecat al suficientei autarhice exprimate prin deviza Extra Hungariam non est vita, cel mai devotat sustinator al sau, M. Wesselenyi, nu are nici astazi o pozitionare corecta, obiectiva in istoria Salajului. Spiritul sau, care a contribuit la imbogatirea umanitatii, nu reuseste sa invaluie la el acasa. Dar pacienta naste pacienta si astfel, uitandu-ne la statuia din centrul Zalaului, vom intelege, probabil, adevarata ei simbolistica…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »