Era mai mult decât sigur că pe lista infracțiunilor deja propuse pentru graţiere de către Comisia juridică a Senatului urma să se adauge cele de corupție. Cum altfel? Știm deja că, aproape imediat, la o zi de la așa-zisa „scăpare”, după ce lumea a ieșit din nou în stradă, aceeași comisie juridică a făcut pasul înapoi, reincriminând corupţia. Și mai știm, de asemenea, că gașca penalilor nu a renunțat. Că scopul acestui traseu legislativ sinuos, cu dezbateri formale în comisii, fumigene plasate startegic, face parte din îndeplinirea obiectivului ratat de OUG 13: scăparea din puşcării a politrucilor prinși sau care urmează să ajungă pe mâna justiției.
În urmă cu un un an, probabil ne-ar fi mirat să aflăm că Mişcarea Populară urmează să fie transformat de Traian Băsescu dintr-un partid pretins „justiţiarist” într-unul al protejării corupţiei pe faţă. Astăzi, nu ne mai miră nimic. Prin susţinerea unei „graţieri largi” şi a unui „moment zero” – de la care hoţii se transformă subit în apărători ai legii – Băsescu se comportă ca aliatul fidel al PSD.
Pornind de la principala promisiune electorală din precedentele campanii electorale, care făcea trimitere directă la stârpirea corupţiei din ţară, prin orice mijloace, Băsescu s-a transformat între timp dintr-un lider politic aparent ferm și responsabil, într-un șarlatan. Or, nemafiind implicat în sistemul care l-a obligat să ia decizii importante sau să poarte măști prezidențialo-justițiare, astăzi ne dăm seama și noi cât de importantă este implicarea – mai mult ori mai puţin directă – a americanilor în procesul de (re)construire în România a unor instituţii verticale, puternice, care să nu cedeze impactului cu valul de infracționalitate din zona politicului.
Până la urmă, hai să fim serioși și să spunem lucrurilor pe nume: totul se rezumă la momentul condamnării Elenei Udrea, moment care l-a făcut pe Băsescu să-şi piardă mințile şi să pornească procesul de demolare a tot ce a construit anterior în domeniul judiciar. Practic, să o vadă scăpată pe blonda cea incompetentă de o binemeritată pedeapsă, ex-preşedintele se arată capabil să elibereze din pușcării toţi corupţii, să calce în picioare 9 ani de președinție, să arunce la lada de gunoi un partid construit cu greu de oameni care au crezut în niște povești marinărești. Da, Băsescu este în stare să renuțe la tot și toate pentru ca feblețea-i platinată să rămână în libertate.
Și, uite-așa, ajungem (a câta oară, oare?) la concluzia că „odiosul sistem” este mult mai vast decât ar vrea ei să credem. E atât de vast, încât, dacă nu schimbăm ceva, riscăm să ne contopim cu el sau, mai grav, să ne înghită… gaura neagră.
societate fara valoare
Următorul amendament propus de Băse e şi mai pe faţă: Femeile blonde condamnate pentru corupţie să execute pedeapsa la domiciliul unui fost preşedinte beţiv şi cu chelie.