Celula de criza

Magazin Salajean 24 octombrie 2006 0

In Romania exista cel putin trei mari probleme care isi tot cauta raspunsul de vreo 15 ani, fara nici o rezolvare, pana in prezent. Cu trecerea fiecarui an, nerezolvarea acestor probleme s-a maturizat in adevarate crize, care in momentul actual nu mai pot fi gestionate de catre nimeni. Ma refer, in primul rand, la criza din invatamantul romanesc, criza pe care stabii cei mari incearca sa o indulceasca cu faptul ca elevii romani iau majoritatea concursurilor scolare internationale, dovedind astfel elita invatamantului romanesc. Hai s-o mai indulcim si noi, spunand ca statele dezvoltate din lume iau, la randul lor, elevii elita din Romania, pentru ca aici o viata de elita inseamna mizerie si chin. 15 ani de greve si proteste nu au reusit sa rezolve salariile dascalilor (lucrandu-se doar la salariile unor categorii de dascali aflati in prag de pensionare), fiind in situatia in care tinerii profesori fug de scoala din cauza unor retributii de mizerie. Elevii pleaca, la randul lor, din tara, brat la brat cu parintii spre orizonturi straine mai calme, unde se vor intalni, probabil, cu tinerii profesori, care au renuntat la catedra in schimbul plantatiilor.

Evident, criza din sanatate ar putea fi cea de-a doua problema in care se bajbaie haotic, prin niste manageri de situatii de criza, care habar nu au cum sa apuce taurul de coarne. Increderea populatiei in serviciile medicale este undeva mult mai la pamant, decat a fost, in urma cu ceva ani, increderea in serviciile politienesti. De bine de rau, ajungi sa mergi la spital doar in cazuri extreme, daca esti dus in stare de inconstienta, fiind tot timpul constient, totusi, de faptul ca ori ramai fara agoniseala din ultimii ani in schimbul unui tratament atent si uman, ori te uiti din sicriu la mobila din capela, pentru ca alta iesire din aceasta situatie mizera nu prea exista.

Sa mai amintim criza funciara din Romania, cu procese pentru pamant care se intind de 15 ani incoace, doar spre beneficiul celor care tin legea in brate, ajungand, in cele din urma, sa te intrebi daca nu chiar se doreste cumva o asemenea tergiversare? 15 ani de punere in scena a unor legi funciare care se bat cap in cap, care se completeaza sau care se anuleaza. Un deliciu pentru parlamentari.

Toate aspectele enumerate in randurile de mai sus, au exemple cu sutele in Salaj. Nu are nici un rost insa sa le exemplificam inca o data si inca o data, pentru ca despre aceste probleme s-a scris la greu, iar chiar si unii jurnalisti mai caposi au invatat, cu timpul, ca nu are rost sa te pisi in sus sau contra vantului.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »