Când puţin înseamnă aproape totul

Am avut bucuria să ajung şi anul acesta, la ţară, la bunica. Înainte şi după Crăciun. E singură,  se gospodăreşte cum poate, are o pensie infimă, din care ’’se descurcă’’.  Cel  puţin aşa zice ea!  Mereu  îi dă Teodorei, fiicei mele, câţiva bănuţi, cât poate. Îl plăteşte colinda,  pluguşorul  şi ţine mereu cont de multe şi nu uită: de ziua ‘’fetii’’, de începerea  şcolii, de începerea  vacanţei  şi de multe altele. ‘’Atenţiile’’ ei  am încercat să le compensez cu diverse bunuri  necesare în mica-i  gospodărie: un bax de ulei, un bax de zahăr, o pereche de şosete  etc.  E fericită când vede oameni  fericiţi.

Îmi face plăcere să mă duc în vizită la ea, e o femeie cu frică de Dumnezeu, care de multe  ori a ieşit în pagubă  numai să nu fie ‘’ruşine’’, scandal. Nu-i  vine să creadă ce vede la televizor  şi mereu are  impresia că din cauza  bătrâneţii  realitatea e alta. Percepţia  ei despre oameni  şi lume e …diferită. Chiar dacă ea încearcă să-i facă fericiţi pe cei din jurul ei, de data aceasta am găsit-o, parcă, tristă. Desigur, ne-a îmbrăţişat, ne-a zâmbit şi a încercat  să mascheze  tristeţea  ei.  De ce era supărată? Preotul  i-a vizitat casuţa, a venit cu Iordanul. N-a stat mult, a stropit cu apă sfinţită, aşa cum e tradiţia. Pentru  toate  astea, bunica i-a plătit taxa anuală -50 de lei şi i-a dat în plus zece lei. Atât  îi dă de vreo patru ani încoace – tot atât. Pentru ea sunt bani de pâine pentru o săptămână. Era tristă că vizita preotului a fost scurtă, după  principiul ‘’adă şi na’’. De anul trecut, tot de pe vremea lu’ Gerar – cu Iordanul, casa nu i-a mai fost  vizitată de duhovnic. ‘’Daco-i mai trăi, a vini la mine, tăt la anu’ pe vremea asta. Dacă nu, a vini să mă ducă, colo-n deal’’. Se aştepta  ca preotul  să stea mai mult la ea. Ar fi atât de împlinită ca în timpul anului să fie vizitată de el, să fie întrebată de sănătate, de un alta. Din păcate  nu se întâmplă asta, deşi  aşa ar fi normal. Asta înseamnă vocaţie:  să dăruieşti  fără să aştepţi nimic în schimb, să fii bun, să-ţi mângâi aproapele, să-l sprijini atunci când are nevoie. Puţin câte puţin, dacă ar fi interes , s-ar schimba multe, iar mâinile care  ajută sunt  mai  sfinte decât gurile care se roagă.

Alte articole

One Thought to “Când puţin înseamnă aproape totul”

  1. Anonim

    Preotii nu au timp de batrani decat atunci cand primesc bani in rest afaceri si iar afaceri.

Leave a Comment