Calitate umana pe a treia planeta de la Soare

Magazin Salajean 17 martie 2008 0

Vine, vine primavara, poate avem putin noroc si se mai primenesc unele lucruri din batranul judet. Ne gandim la atitudini si comportamente ciudate, pe care le intalnesti peste tot, afisate ca in mandra Gradina a Raiului. Unii romani se intrec in a scoate din tolba maniere cat mai alandala, cu care sa-si astepte clientii precum niste harpii mitologice. Pe langa salutul aruncat din varful buzelor – de parca daca ar deschide gura ar inhala un quintal de microbi – aceste persoane au o intreaga gama de raspunsuri frante, adesea monisilabice, din care celalalt nu intelege nimic. Ca urmare, este nevoit sa intrebe iar, sa ceara alte explicatii care, fireste, nu i se ofera nici acum mai cumsecade. Cei doi actori se joaca de-a soarecele si pisica intr-un tablou care, in cea mai mare parte, este bazat pe rabdare. Rabdarea de a persista intr-un comportament limitat, ingustat intr-atat de mult incat nu poate trezi decat mila.

In timp ce se bat cu pumnul in piept ca sunt in randul tarilor din Uniunea Europeana, romanii arboreaza pe catarg o atitudine invechita, de sistem fanariot, dublata de un orgoliu bolnav. De la ministrul de externe, care nu are nici macar tangente cu eticheta si protocolul din mediul in care invarte, pana la functionarul din tara care vrea sa arate cat e de grozav in absolut toate domeniile. Romanul are cel putin o opinie despre fiecare lucru lasat pe a treia planeta de la soare, dar nu si despre modul in care ar trebui sa evolueze el in randul celorlalti. Calitatea umana nu se masoara si in amabilitate, politete, decenta verbala si respect pentru cel din apropiere, ci in puterea de a parea mai inteligent, mai in tema, mai in forma decat ceilalti.

Ba, mai mult, doza minima de respect nu inseamna nimic altceva decat un pachet redus de schimburi verbale in doi peri, cat sa ti se topeasca orice chef de a deschide gura.

Intre suficienta pe de-o parte si indolenta pe de alta, romanilor nu le ramane mai nimic, iar atitudinea afisata e una fada, lipsita de cel mai mic semn de verticalitate. Pe strada, in institutii, acasa sau in mediul unde se lucreaza, s-a ajuns la un comportament in care domina, asemeni unui pitbul gata de lupta, un aer de frustrare acuta, de nevroza care tulbura lucrurile. Haosul din relatiile interpersoanele este condimentat, la romani, cu injurii naravase, ce dau din copite si lovesc pe oricine, fara justificarile cele mai marunte. In toata aceasta rautate colectiva si, in numeroase cazuri, gratuita, sunt prea putini cei care realizeaza incotro ii duce valul. Spiritul de turma actioneaza impecabil, cu o fermitate care te poate scoate din minti. De altfel, iata unul din pilonii care sustin aceasta societate in degringolada.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »