Bucuros să n-am dreptate!

Magazin Salajean 10 iunie 2011 0

Preşedintele a găsit un moment excelent pentru lansarea temelor constituţionale. A fost o schimbare de macaz care va redirecţiona vectorul subiectelor publice. Am urmărit prezentarea televizată, am analizat opinii. Cei mai mulţi analişti sunt de acord că unele din propunerile Preşedintelui sunt de mare fond şi nu puţine sunt cele cu priză la public. Momentele de mare încărcătură politică (moţiuni de cenzură, aprobare programe guvernamentale şi guverne, aprobarea bugetelor, etc) erau rezolvate prin decizii ale Camerelor reunite. Deci un singur …Parlament. Sigur sunt şi multe argumente pentru menţinerea Senatului, însă lipsa de interes pentru specializarea celor două Camere dovedeşte că nici de acum înainte, în această direcţie, mari schimbări nu se vor produce. Şi atunci soluţia nr.1 a propunerilor prezidenţiele este Parlament Unicameral si un număr de max.300 de parlamentari (modificarea art.61 şi 62). O a doua propunere ce va avea efect electoral pozitiv este eliminarea din art.44 a sintagmei Caracterul ilicit (al averii) se prezumă. Asta înseamnă că averea dobândită trebuie să fie justificată şi chestiunea va da mare bătaie de cap ciocoilor noi şi ..vechi.

Posibil să apară o nouă clasă de îmbuibaţi care vor depăşi tagma vameşilor şi a miliţienilor corupţi: tagma verificatorilor de averi! De ce să umble ei cu sute de ciubucuri mici când pot merge la cei care au adunat din furăciuni averi colosale. Cine sunt primii vizaţi? Evident politicienii! Şi pentru a-i aduce şi pe ei în rând cu lumea, art.72 (din proiectul de modificare) elimină avizul pe care politicienii trebuiau să-l obţină de la colegii lor parlamentari pentru a permite organelor abilitate (de lege) să-i percheziţioneze, să-i reţină, să-i trimită în judecată (penal) sau să-i aresteze. Competenţele sunt atribuite Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Un alt subiect pe care viaţa ni l-a prezentat în toată splendoarea josniciei lui a fost cel legat de suspendarea Preşedintelui. Dacă până nu demult se vorbea despre introducerea unor repercusiuni ce ar trebui să se răsfrângă asupra Parlamentului în cazul unui eşec în acţiunea de suspenare a Preşedintelui, soluţia prezentată în proiect este mult mai raţională. Hotărârea Parlamentului de suspendare a Preşedintelui trebuie să obţină avizul Curţii Constituţionale pentru ca procedura de suspendare să poată fi continuată (art.95 din proiect). CC va trebui să confirme gravitatea faptelor şi încălcarea Constituţiei pentru a da un aviz în legătură cu decizia legislativului. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca doi şmecheri să se enerveze şi un rozaliu să găsească combinaţii pentru o majoritate parlamentară ad-hoc, este nevoie ca să fie certificată încălcarea gravă a Constituţiei. Am avut situaţia în care politicul nu a dorit să se reunească pentru a valida sau invalida o echipă guvernamentală. Şi au lălăit-o fără nicio jenă, prelungind situaţia de incertituni, nesiguranţă şi haos. Un guvern care nu este validat în termen de 10 zile se consideră respins de către Parlament (art.103 din proiect).

Dacă legislativul doreste să tragă de timp în ceea ce priveste validarea unui guvern, nu prea mai poate, iar art. 89 (modificat) oferă Preşedintelui posibilitatea ca în 45 de zile de la prima solicitare, dar numai după cel puţin două solicitări, să dizolve Parlamentul. Coroborarea acestor două articole poate pune mare presiune pe grumazurile parlamentarilor. Să ne închipuim că o anumită coaliţie prezintă un program şi o echipă de guvernare. Dacă Parlamentul nu se pronunţă, în zece zile guvernul este invalidat. In ziua a 11-a, acelaşi guvern cu acelaşi program va putea fi prezentat. Ce vor face parlamentarii? Aţi ghicit, desigur ei vor vota, în această situaţie, orice formula li se va propune. Aici, prin iuţeala de mână şi bazându-se pe nebăgarea noastră de seamă, Preşedintele poate susţine (în anumite condiţii) o coaliţie, fără vlagă, la guvernare. Sau poate evita perioade de boicot parlamentar. Prin aceste prevederi puterea Preşedintelui creşte.O fi bine?

Nu o fi bine?// Din păcate există trei categorii de interese care vor tăia din elanul proiectului. Prima este cea legată de negocierea intereselor de protejare a obrazului pătat al clasei politice. A doua o reprezintă legile organice ce vor atenua cu siguranţă interpretarea sensului bun al prevederilor proiectului. Ultima şi cea mai periculoasă ar putea viza şi subiecte neabordate în proiectul Preşedintelui, cum ar fi: modificarea art.1 alin.1 (România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil) din Constituţie, art.12, art13, etc. Să-mi dea Dumnezeu bucuria de a nu avea, în acest caz, dreptate!

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »