BAC-ul si tufele de Manciuria

Magazin Salajean 1 septembrie 2011 0

„La placinte inainte si la razboi inapoi” zice o batraneasca vorba din popor, facuta sa caracterizeze foarte bine situatia din invatamantul romanesc. Din pacate, ultimele generatii de elevi nu au fost deloc stralucite, ba din contra, au bifat minus dupa minus la disciplina, rigoare si atentie acordata educatiei, marcand, insa, gol dupa gol in poarta distractiilor. Chiulul de la ore are in prezent alt gust – acela de bar de zi, biliard sau terase cu fite, intrucat nu exista unitate de invatamant unde elevii sa nu sara gardul in tarlaua plina de bairamuri, chiolhanuri, petreceri si dezmaturi. Nu zic ca acum 15 – 20 de ani, elevii erau sfinti de cuminti si stateau in banci pe durata intregii zile de curs ca fixati cu superglue, doar remarc realitatea trista a anului de gratie 2011, care abunda de exemple clasice cu elevul care a sters putina de la ore.

Absenteismul scolar este dublat de un alt fenomen: cel al ignorarii desavarsite a studiului clasic, astfel ca elevul intra in scoala ca un vitel nestiutor si iese ca o admirabila tufa de Manciuria. Ultimele examene de bacalaureat au avut rezultate catastrofale, iar anul 2011 a fost colacul peste pupaza. Avem absolventi de liceu care nu stiu citi coerent, care socotesc doar cu calculatorul si care stiu geografie si istorie dupa ureche. Asa se face ca, potrivit domniilor lor, Manila este capitala Braziliei, Rejkavik este in Indochina, iar Razboiul de independenta este sinonim cu primul Razboi Mondial.

Indolenta, dezinteres, miserupism si portbagajul cu pile – acestea sunt ingredientele care alcatuiesc bacalaureatul din acest an. Si nepasarea nu este doar in strat subtirel, ci in paturi groase, lucru dovedit de faptul ca si in sesiunea de toamna au fost candidati care au intrat la examen cu fituici, cu casti si cu lectiile neinvatate. Ca doar efortul de a sta cu burta pe carte a fost prea mare pentru domniile lor, acesti tineri de calitate indoielnica pe care, cica, se va cladi in mod glorios viitorul de aur al Romanicii.

Pentru ei, salvarea nu sta in invatatura, ci in relatiile si banii parintilor, care sunt gata sa se faca luntre si punte ca odraslele sa iasa basma curata de la examenul maturitatii. Din nefericire, nu doar ca acest lucru este absolut irealizabil cat timp la BAC se merge cu fofarlica, ci si parintii ajung sa fie patati mai ceva ca dalmatienii, date fiind mijloacele murdare si jenante la care recurg. Una peste alta, totul dovedeste istetimea unei alte vorbe din popor care spune raspicat ca, oricum ar fi, aschia nu sare departe de trunchi.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »