Bătălia pentru tronul împăratului

Magazin Salajean 15 martie 2011 0

Avem români care se cred deştepţi, altruişti şi oameni de treabă, din cale afară de ospitalieri când dau străinii pe la ei. Cel puţin, furaţi de poveştile duse prin cele patru colţuri ale lumii cum că la noi eşti primit cu braţele larg deschise, românii s-au obişnuit să-şi spună asemenea poveşti care dau bine la propria conştiinţă, anihilând măcar parţial orice chestie făcută tot cu mânuţele alea două, dar care aduce grav a subiect pentru ştirile de la ora 5. Între ei, românii sunt altfel decât cu ceilalţi, dau din coate ascuţite vrând să rupă tot de pe cei din jur, şi să-şi făcă loc mereu în primul rând.

A fura căciula celuilalt şi a trage preşul de sub picioarele celui de alături este un fel de sport naţional ce se practică în minunata Românie cu aceeaşi lejeritate cu care românii râd de se prăpădesc când moare capra vecinului. Iar cum noul val de alegeri este la depărtare de o aruncătură de băţ, au început deja contrele şi loviturile sub centură. Elena Udrea îşi arată interesul pentru Primăria capitalei, muşcând din actualul primar, Sorin Oprescu, care va candida şi el încă o dată pentru acelaşi tron împărătesc. Cei doi îşi încrucişează spadele pe proiecte, iar dacă ar putea s-ar tăia în bucăţi şi le-ar împrăştia în cele patru vânturi. Cel mai cool, mai falnic şi mai încăpător stadion pe care l-ar putea avea România şi o linie nouă de tramvai pentru bucureşteni sunt cele două proiecte asupra cărora se concentrează cei doi şi fiecare este decis să nu cedeze nicio palmă din terenul lui. Sau, mai degrabă, din arena de luptă în care îşi umflă penele precum cocoşii moţaţi şi împitenaţi.

Şi fiecare trage de buget şi de declaraţii, de planuri şi termene limită şi acuzaţii, iar asta în văzul public, adică în microfon, domle, să audă poporul argumentele cu care fiecare îşi ţinteşte rivalul. Ei bine, cam acesta este modelul după care se vor derula campaniile electorale şi pe plan local, şi nu va trece mult până portocaliii, roşiii, verzii şi galbenii îşi vor administra sistematic lovituri de coate şi upercuturi şi se vor spurca în presă spre deliciul celor care gustă asemenea telenovele cu gust electoral. De altfel, am văzut cum s-au duelat partidele şi în cazul Almaşu, care a fost lungit la nesfârşit, de mai lipsea să auzim în final cum povestitorul ne spune încet cum s-a urcat pe şa, şi ne-a tras o minciunea.

Ce mi se pare trist este că în campaniile electorale ne afişăm mai mereu aerul balcanic, având o preferinţă pentru bălăcăreli în public, în loc să abordăm o manieră mai elegantă şi mai sobră de a candida. Sigur, este drept că şi numeroşi români sunt fani ai acestor episoade de telenovelă, abia aşteptând să vadă cocoşii latini la luptă. Iar când pe piaţă se cere circ şi banalitate, este greu digerabilă o candidatură în stil nemţesc.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »