Axa deziluziei

Magazin Salajean 14 noiembrie 2006 0

Atat in campania electorala din toamna lui 2004, cat si imediat dupa alegeri, primul om in stat, Traian Basescu, a sustinut ca singura solutie pentru iesirea Romaniei din anonimatul balcanic ar fi crearea unei Axe Bucuresti – Washinghton cu recul direct in capitala Regatului Unit – Londra.

La doi ani de la initiere, presedintele a constientizat, in sfarsit, utopia proiectului sau, mai corect spus, a fost ajutat sa vada cu adevarat in ce lume ne invartim. Iar ajutorul a venit chiar de la un prieten, coleg de Axa, care fara nici o jena a anuntat ca muncitorii romani sunt indezirabili in fabricile si uzinele lor. Iar pentru ca avertismentul sa fie luat in serios Guvernul Marii Britanii a anuntat oficial ca muncitorilor romani li se vor impune conditii mult mai severe decat natiunilor care s-au alaturat Uniunii Europene in 2004.

Stropit cu apa rece direct in fata, Basecu a reactionat in stilu-i caracteristic catalogand decizia britanicilor drept discriminare. Liderul de la Cotroceni s-a aratat deranjat de reactia guvernului de la Londra cu atat mai mult cu cat, spunea Basecu, nu s-a observat nici un fel de restrictii pentru fortele militare din Irak, unde soldatii romani si britanici lupta impreuna. Iar daca soldatul britanic nu s-a simtit jignit ca lupta alaturi de un soldat roman, de ce s-ar impune aceste restrictii muncitorilor romani?

Dincolo de nevoia luarii unei pozitii ferme care sa dea romanilor aparenta de demnitate in relatiile cu marile puteri ale lumii, poate ca presedintele Basescu, ca de altfel intreaga clasa politica romaneasca, ar trebui sa se concentreze nu atat pe incurajarea romanilor sa migreze in alta tara, cat pe intoarcerea celor 2 milioane de romani plecati la munca in Vest. Evident vorbesc aici de o intoarcere la un salariu competitiv care sa-ti dea posibilitatea de a intrezari viitorul mult mai departe decat ziua de maine.

Ani la rand am fost obisnuiti ca tinerii nostri sa castige cu regularitate olimpiadele si concursurile internationale. Sa ne laudam cu ei, fara a-i pretui, insa, cu adevarat . Nici pe ei, nici pe profesionistii de varf din diverse domenii de activitate pe care acum ii poti gasi facand ceea ce stiu ei cel mai bine la diverse institute de cercetare si firme din strainatate, care le-au oferit conditii de dezvoltare profesionala si o salarizare pe masura. Asa se face ca, aproape pe nesimtite, Romania incepe sa devina o tara lipsita de capitalul uman de calitate. O tara in care si putinii specialisti care au mai ramas sunt cu gandul la plecare, la fel ca tinerii care-si vad viitorul oriunde in lume, dar nu in Romania.

Situatia aceasta este putin probabil ca se va schimba, atata vreme cat atragerea investitorilor se face tinand salariile cat mai jos, prin politica dictata de salariul minim pe economie impus de stat. Iar pentru ca Romania sa iasa din aceasta stare ar trebui ca politicienii sai sa inteleaga ca singura solutie este investitia in cercetare si invatamant, in salarii decente pentru specialisti, dar si pentru cel care ridica gunoiul de la coltul blocului, pentru a nu prefera sa culeaga casuni in Spania. Cine isi inchipuie ca tara va deveni competitiva doar prin nivelul scazut al salarizarii fortei de munca se inseala. In UE, Romania nu va reusi sa supravietuiasca doar cu banii castigati si trimisi in tara de cei plecati la munca de jos, intre care, de multe ori, se regasesc profesori sau ingineri. Si inca ceva, sunt absolut convins ca romanii nu sunt cei mai banditi dintre pamanteni, insa, cu siguranta, sunt printre cei mai nefericiti, iar pentru aceasta stare de lucruri o parte din vina o poarta si ei.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »