Asteptam laudatori

Magazin Salajean 20 ianuarie 2012 0

Satul salajean a disparut de mult, de cand conducatorul mult iubit a dat de lucru in fabrici si uzine taranilor. Tot de atunci au pierit obiceiurile de iarna, pentru ca ne faceam cu totii ca nu este Craciun, ci doar Anul Nou si Mos Gerila. Colindatul se facea pe fuga pentru ca dimineata devreme clasa muncitoare trebuia sa prinda autobuzul de naveta sa mearga la serviciu. Ajunsi la lucru, cei mai multi se bucurau impreuna, macar la pauza de masa de bunatatile gatite si se imbiau pe dupa masa in vizite unii la altii. Si poate daca, cu putin noroc, aveau un sef care jongla cu stapanirea, mergeau mai devreme acasa in prima zi de praznic. Sarbatorile romanilor au fost strangulate si mai mult in ultimii ani, de prea multa libertate. Tocmai cand romanul putea linistit sa cante colinzi, sa vorbeasca despre Mantuitorul, sa fie fericit asa cum au fost stramosii lui. Delasarea a fost pusa pe seama goanei dupa bani, pe seama influentei tehnicii, a televizorului, internetului, a faptului ca batranii, mesagerii si pastratorii traditiilor, sunt sus in deal. Mai mult, indiferenta noastra fata de valorile locale, fata de traditiile autentice, a fost justificata prin procesul de europenizare, cu toate ca fratii nostri din Occident se aratau foarte impresionati de folclorul nostru, de straiele si obiceiurile romanilor. Inecat in aceste valuri, si satul salajean si-a diluat stralucirea, pierzandu-si aproape toate elementele specifice, de la port, vorba sau gastronomie, pana la dotarea gospodariei, muncile si ocupatiile cotidiene. Taranul nostru s-a modernizat, poarta blugi, are acasa internet, mananca salam, branza topita, masline, mandarine, praline, are in dormitor plasma, parchet laminat si geamuri termopan, apa calda la robinet, cabina de dus cu baterii sofisticate si cu radio in baie, Mercedes in batatura. Nimic de zis, in rand cu lumea, pentru ca asa e normal. Omul nostru de la tara nu merge la vecini la colindat, nu deschide portile celor care vin sa-l sorcoveasca, ca poate sunt smecheri si ciordesc si prefera sa stea la televizor, sa afle ultimele noutati, sa vada ce fac vedetele de sarbatori.

Denaturarea vietii rurale salajene inca mai poate fi oprita si starpita, spun tocmai europenii despre care credeau unii ca ar fi cauzatorii musamalizarii specificitatilor din satele noastre. Europenii vin sa ne invete cat de bune sunt sarmalele noastre, se ling pe buze in fata noastra, redeschizandu-ne apetitul pentru carnati, slanina prajita sau pancove. Si ne dau mura-n gura cum sa le vindem dincolo de limita judetului, dincolo de granitele tarii. Deunazi, la Zalau, in cadrul unui parteneriat cu administratia judeteana pentru implementarea unui proiect de promovare a gastronomiei locale, un grup de suedezi ne-au invatat cateva secrete. De fapt, nu era greu, le stiam si noi. Putem face turism acasa la gospodarul care prepara si produce preparatele specifice satului salajean. De ce nu? La modul cel mai simplu, si nu e nevoie de sala luxoasa de la restaurant pentru a-l face pe om sa se simta bine, ci doar de a-i oferi ceva, unic, si delicios, ce n-a mai avut. Pe om il multumesti si-l faci fericit cu putin. Dar acest putin, e mare lucru. Pacat doar, ca bucataria si cartea de retete a gospodarului din Salaj va fi reactivata pentru ca celor din afara le-a placut. Trebuia sa ne fi placut noua, mai demult, era bine ca ideea sa fi functionat deja cu succes si sa fi impartasit noi altora bunele practici in acest domeniu. Pentru ca aveam cu ce ne lauda!.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »