Arta compromisului

Magazin Salajean 15 decembrie 2008 0

Faptul ca romanii au inceput sa se plictiseasca de atata politica (mai bine spus de mizeria politica ce colcaie in jur), pare sa nu-i deranjeze deloc pe cei care fac, in aceste zile, jocurile puterii. Pana la urma, o intelegere trebuia facuta cat mai repede, pana cand criza salariilor din invatamant, care, de la gogoasa cu majorarea de 50 la suta, au ajuns sa nu se mai dea deloc, nu se va extinde si la alte categorii bugetare. Arta compromisului pare sa fie, astfel, un rau necesar in aceste vremuri de restriste, ca sa nu spunem de criza, ca nu ne-ar mai crede nimeni. Persista, insa, senzatia ca acolo, la varf, nu se discuta despre romanul care a ajuns cu cutitul la os, ci despre cum sa se dribleze sursele de bani in folosul celor care au flamanzit pana acum in opozitie, ori despre dosirea anumitor dosare care le-ar pune politrucilor libertatea in pericol. Asta pentru ca, in mod logic, asemenea tratative nu pot fi transparente. Nici dupa ce vor bate palma, zambind fortat, nu vor arata tarii ce contine pactul dintre ei, ci doar un o recenzie a contractului, cu binecunoscutele expresii de lemn ce isi au adanci radacini in deja celebra expresie vom face totul pentru tara si popor.

Romanii care nu vad cu ochi buni pseudo alianta dintre PSD si PDL reproseaza, dincolo de impacarea subita a celor doi inamici, nepotrivirea de doctrine, chiar daca democrat-liberali au facut stanga imprejur si s-au declarat de dreapta nu cu mult timp in urma. Desigur, suntem cu totii de acord ca solutiile de criza vin in situatii de criza, cu toate ca solutia gasita de proaspata alianta PSD-PDL se intinde pe un intreg mandat de patru ani, si nu doar pe un an, cat se preconizeaza ca se vor resimti efectele crizei. Ceea ce poate insemna ca, la finele lui 2009, vom fi tot in criza. Poate ca ar fi mai indicat ca mariajul politic sa aiba un grad de transparenta mai mare si sa se supuna unei evaluari profunde macar la jumatatea mandatului, daca nu dupa primul an. Aceasta, impreuna cu motivul stabilitatii mai largi in Parlament, lasa impresia unei guvernari cu un buget de austeritate crunta. Cu alte cuvinte, vremurile ce vin se anunta extrem de grele, astfel ca nu se pune problema unei pomeni, fie ea si electorala. Cat de grele vor fi vremurile, nimeni nu poate preconiza. E foarte greu sa prevezi asa ceva, intr-o tara unde serviciile comunitare inca sunt dezorganizate si mancate de coruptie, banii publici sunt cheltuiti aiurea, pe tot felul de prostii, iar nivelul de trai pare sa aiba nevoie urgenta de o resuscitare.

Despre PNL, putem spune doar ca planul de cacealma al lui Calin Popescu Tariceanu pare sa fi dat chix. Conditiile impuse pentru a intra la guvernare au fost imposibil de acceptat, astfel ca acum rolurile s-au inversat. Pana una alta, ramane sa aflam daca tot acest compromis de dragul puterii va primi acceptul Parlamentului si, totodata, va face minuni pentru palmasi. Sincer, m-as mira…

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »