Apa trece, grijile rămân

La câtă apă a cazut din cer, neîncetat, în aceste săptămâni, era aproape imposibil ca problemele şi dramele oamenilor de la sate să nu apară. Multe localităţi sălăjene se confruntă deja cu consecinţele fenomenelor meteorologice extreme şi cu ploile care par că nu se mai dau duse. Situaţia oamenilor, oricum grea şi lovită constant de tot felul de lipsuri, s-a înrăutăţit în aceste zile în care furia apelor a ajuns în gospodării, grădini şi beciuri, şcoli, terenuri agricole, dându-le oamenilor vieţile peste cap.

Este greu de înţeles pentru cei care nu au nicio grijă a zilei de mâine (şi nu mai specific acum care sunt aceştia pentru că îi ştiţi) cum ploaia fără oprire care transformă grădina muncită cu trudă, în lac de acumulare sau grindina căzută peste cinci straturi de ceapă pot face o femeie să plângă neîncetat şi să se gândească cum şi ce mai poate salva. Pentru unii oameni, straturile de legume din grădină şi ţigla de pe case reprezintă nu doar marile lor avuţii, ci de ele depinde certitudinea unui trai cât de cât normal.

Mulţi primari din comunele sălăjene se mobilizează deja şi au luat la bătut drumurile acoperite de apă însă nu ştim, concret, cum va evolua situația și cum se vor rezolva problemele celor deja atinși de furia apelor. Ca şi iarna, când şi ninsorile din decembrie ne lasă muţi de uimire şi până creionăm, cu ochii cârpiţi, planul de bătaie, deja suntem acoperiţi de nămeţi. Desigur e un întreg lanţ al responsabilităţilor lăsate de izbelişte cât timp afară e soare şi cântă greierii pe mirişte. Banii, care după ce că sunt oricum puţini, sunt cheltuiţi de multe ori iraţional, băgaţi în investiţii mai puțin necesare sau chiar inutile în unele cazuri. Nu ar acuza nimeni Judeţul de comportament despotic, atunci când acesta ar constata că unii primari o iau pe arătură cu aruncatul banilor pe prostii, şi ar trimite, chiar şi sub formă de ordin, un alt plan de tocare a fondurilor.

Investițiile prin programele guvernamentale au sporit în acest an, primarii mai harnici reușind să le aducă oamenilor canalizarea la poartă și apă curentă în ogradă. Însă, tot pe acest segment, multe comune au fost refuzate, chiar de cei care au inventat și susținut acest program, pe motive care mai de care mai aburde, unul dintre ele acel că o astfel de investiție nu se justifică (vezi cazul din Creaca).

Sistemele de canalizare, inexistente în multe comune sau sate sălăjene, dar și în orașe, construirea de şanţuri din beton, decolmatarea canalelor, văilor, a râurilor, grija pentru fondul forestier şi multe alte măsuri se pot lua din timp şi pe vreme bună, aşa cum orice gospodar îşi face iarna car şi vara sanie. Oamenii satelor, în majoritate în vârstă, bolnavi şi cu puterile tot mai puţine, nu mai pot face mare lucru în aceste privinţe, nici măcar pe ei înşişi nu se mai pot ajuta. Iar atunci când vine câte o nenorocire din cer, sau din pământ, ei sunt primii care cad victime şi care aşteaptă un semn de la autorităţi. În unele locuri vin, în altele, cele mai multe, nu. Fiecare cătun, cu norocul lui.

Poate că astfel de situaţii grele care vin fără vina directă a cuiva, ar trebui să pună autorităţile pe gânduri profunde, pe viitor. Poate că e necesar să schimbăm de la mentalităţi, mod de acţiune, destinaţie a banilor şi evaluare cu răspundere şi suflet a unor situaţii care mereu sunt uitate sau lăsate în grija bunului Dumnezeu. Poate că galele sălăjene, oamenii cu dare de mână, multinaționalele și firmele care vor să să prospere şi ajutând, îşi vor trimite gândul şi către aceşti oameni şi vor dori pe viitor să facă, pe timp cald şi liniştit, ceva pentru ca aceste situaţii să fie mai uşor de trecut şi de suportat pentru cei loviţi, care în mod invariabil sunt şi săraci şi uitaţi de lume, mereu. Poate că Biserica are şi de această dată ocazia să sprijine, să înţeleagă, să se aplece şi dincolo de cuvintele mari, către aceste situaţii, şi să iniţieze cutii ale milei sau strângeri de fonduri exclusiv în aceste scopuri disperate.

Nu acuză nimeni pe nimeni, doar că se poate face mai mult în acest sens, mai organizat şi… mai din timp. Oamenii de la sat au oricum nenumărate griji și nevoi, care se suprapun peste cele venite odată cu singurătatea, bătrânețea, lipsa de ajutor, neputința. N-ar fi rău ca cei aflați vremelnic prin funcții înalte, fie că sunt la conducerea unei primării, a unei instituții sau a unui colos industrial, să înțeleagă că dar din dar se face rai și că deciziile bune, investițiile pe acest segment, sprijinul și redirecționarea unor sume folosite în mod normal în alte lucruri inutile de multe ori, le-ar putea aduce nu doar aprecierea și mulțumirea din partea acestor oameni, ci și gândul că în urma lor rămân și fapte care contează cu adevărat.

Leave a Comment