Afară-i vopsit gardul…

Pe un teren de fotbal dintr-un colţ de ţară, un tânăr sportiv se accidentează grav în timpul unui meci şi se prăbuşeşte inconştient pe gazon. Doctorul partidei intervine rapid, însă realizează că situaţia este una delicată şi că fotbalistul are nevoie de investigaţii medicale la spital. Ca urmare este apelat numărul de urgenţă 112 solicitându-se intervenţia unei ambulanţe. Cel mai apropiată substaţie nu are niciun echipaj disponibil, aşa că este trimisă unul de la “centru”. În tot acest timp – cam 35 de minute pe ceas – cel accidentat zace pe teren, fără să se poată mişca ori să vorbească.

Minutele trec, aşteptarea este apăsătoare… Cum să îi ceri tânărului speriat pentru viaţa lui să nu îşi piardă speranţa, să aibă încredere că, în cele din urmă, salvatorii vor ajunge la el? Cât îl interesează că la 15 kilometri distanţă de locul în care zace nu există o ambulanţă cu medic, mereu pregătită să salveze vieţi? Cu ce îl ajută dacă îi spui că între el şi salvarea pe care o aşteaptă sunt 43 de kilometri? Şi alţi 43 până la spitalul unde i se pot face investigaţiile şi oferi îngrijirile medicale de care are nevoie? Ce ai putea să îi spui în tot acest timp atât de preţios?

Ai putea să îi spui, de exemplu, o poveste colorată, plină de realizări măreţe, despre extraordinarul, splendidul şi modern sediu de la “centru”. Cum timp de doi ani şi jumătate, acolo s-a pus un gard frumos cum nu e altul, o poartă masivă, acţionată cu telecomandă, s-au plantat brăduţi drăguţi, s-a amenajat un foişor, s-au făcut zugraveli… Cum totul a fost pus la punct, de ai putea să juri că trăieşti o poveste. Una în care, din păcate, personalul medical, adică acei specialişti care pot să sară în ajutorul celor precum personajul din întâmplarea de mai sus, este insuficient. Una în care frâiele nu ajung în mâinile oamenilor competenţi, în care nepricepuţii pun carul înainte boilor şi apoi, de pe piedestal, se bat cu pumnii-n piept, susţinând gălăgios că li se cuvin cununile de lauri.
Povestea ta nu îl interesează, însă, pe sportivul suferind; grija lui sunt semnalele sonore ale ambulanţei ce par să se audă în depărtare.

Alte articole

One Thought to “Afară-i vopsit gardul…”

  1. Alfaman

    Trista realitate! Demnitarii n-au nevoie de asa ceva si atunci indiferenta se rasfrange ierarhic. Intr-adevar, pestele de la cap se deterioreaza.

Scrie un comentariu