Afaceri păguboase

Una din cele mai păguboase afaceri ale momentului, derulate chiar de municipalitate, este la producătorul zălăuan de energie termică. La fel ca alţi mamuţi din ţară, fostul CET care îşi înalţă glorios spre cer furnalele, dominând platforma industrială a oraşului, nu se dovedeşte rentabil şi pace bună. An de an, când a fost vorba să se tragă linie şi să se calculeze plusurile şi minusurile acestei afaceri cu iz termic, lucrurile au ieşit cât se poate de anapoda, iar situaţia este şi acum ţinută pe linie doar prin puternice subvenţii injectate la Uzină din bugetul local. În schimb, termocentrala furnizează agent termic la nicio mână de zălăuani: 306 abonaţi – din care 260 de casnici şi 46 de instituţii publice au caloriferele încălzite de către fostul CET, în timp ce tot restul populaţiei îşi încălzeşte locuinţele/sediile folosind centrale pe gaz sau lemne. Ei bine, chiar şi aceste puţine clădiri (306 abonaţi, n.r.) nu au primit agent termic la timp, deşi ar fi trebuit. Să le luăm pe rând. Legislaţia în vigoare spune negru pe alb că, dacă timp de trei zile consecutiv, gradele Celsius intră brusc, subit şi deodată la apă, iar temperatura înregistrată este sub 10 grade în timpul nopţii, Uzinele Electrice (UE) sunt obligate să dea drumul la căldură. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat şi în municipiul sălăjean, deşi frigul de afară muşcă noaptea din zălăuani. Prin şcoli şi grădiniţe, copiii suflă în pumn să se încălzească, iar părinţii mai că i-ar ţine acasă decât să-i ştie ore în şir în frig. Însă cei de la Uzină nu au înţeles decât pe sfert acest lucru, iar tot pe sfert a fost şi strofocarea depusă pentru ca toate caloriferele să fie încălzite, în loc să rămână sloi de gheaţă.
Un calcul simplu – făcut nu de noi, ci de alte administraţii municipale din ţară – a arătat că mai eficient pentru bugetul local este ca banii care în mod normal alcătuiesc grasa subvenţie pentru UE să fie alocaţi cumpărării de centrale pe gaz pentru populaţie. În alte oraşe, zis şi făcut: decât să pompeze inutil, an de an, bani într-o afacere nerentabilă, edilii s-au orientat spre dotarea locuitorilor cu centrale, iar odată făcută achiziţia, aceasta nu înghite bani decât o singură dată – la plată. Asta – în timp ce pentru a subvenţiona funcţionarea unei termocentrale moştenite din perioada comunistă, o administraţie locală trebuie să găsească fonduri în bugetul oraşului în fiecare an.
Având în vedere toate cele de mai sus, ne întrebăm de ce oare nu se procedează şi la noi ca în alte ogrăzi? Sunt ele mai deştepte decât noi sau aleşii locali de acolo sunt atinşi de muza inspiraţiei, iar ai noştri ba? Ori poate că la noi totul este amorţit de sume frumuşele care intră în buzunarele celor care lucrează acolo sau fac parte din tot felul de comisii, consilii, comitete şi alte structuri care, cică, se implică, în bunul mers al lucrurilor în UE?

Leave a Comment