Statul, între mumă şi ciumă

Proiectul de buget pentru anul viitor a fost întocmit într-o asemenea manieră încât să dea cât de multe posibilităţi pentru căptuşirea nenumăratelor găuri la bugetului statului. Încă o dată, mai marii de la Bucureşti îşi etalează neputinţa de a gestiona banul public şi pun în cârca celor mulţi umplerea puşculiţei naţionale.
O taxă pe stâlp, de exemplu, din care Guvernul speră să încaseze la buget aproximativ 100 de milioane de euro. O acciză suplimentară în preţul carburanţilor, pentru colectarea banilor necesari în vederea construirii a 4.000 de kilometri de autostradă. Mână liberă pentru autorităţile locale pentru majorarea cu până la 20 la sută a taxelor şi impozitelor pe terenuri şi locuinţe.
Chiar dacă sacul cu bani al ţării nu dă pe dinafară, guvernanţii au găsit resursele financiare necesare pentru a ajuta consistent cultele religioase recunoscute din România, adică tocmai acel sector care a prosperat fără a ţine cont de criză. Asta în timp ce Educaţia ori Sănătatea sunt în agonie, în timp ce statul dă doar 42 de lei pentru alocaţia copiilor, în timp ce Guvernul rămâne surd în faţa protestelor cadrelor medicale, ale profesorilor şi elevilor, în timp ce elevii navetişti speră să le fie decontată naveta, in timp ce spitale şi şcoli se închid din motive de ineficienţă şi în timp pacienţii fac liste de aşteptare pentru a beneficia de serviciile medicale pentru care cotizează lună de lună.
Pentru toate aste, nu sunt bani. În schimb, calculele au fost astfel făcut încât numărul preoţilor plătiţi de stat să poată creşte cu câte o mie pe an, lăcaşurile de cult să se înmulţească precum ciupercile după ploaie, iar câteva sute de biserici să poată fi reabilitate ori pictate.
Iniţiativa Guvernului Ponta este şi mai revoltătoare dacă luăm în calcul că, în România, cultele religioase beneficiază de un tratament special, veniturile obţinute de acestea – deloc modeste, de altfel – fiind nefiscalizate. Ba mai mult, statul finanţează aceste culte şi în special Biserica Ortodoxă Română, an de an, din contribuţia fiecărui român, fără a ţine cont de opţiunea acestuia din urmă. Vorbim despre bani grei, nu de alta dar în ţara noastră există peste 18.000 de lăcaşuri de cult. De cealaltă parte, copiii noştri au la dispoziţie doar 4.700 de şcoli generale, multe dintre ele cu condiţii necorespunzătoare procesului de învăţământ, insalubre, neîncălzite ori cu WC-ul în fundul curţii.

2 Thoughts to “Statul, între mumă şi ciumă”

  1. Anonim

    d-le PONTA OARE VA MAI DURA MULT PANA V-ETI REALIZA CA PREOTII SANT O CATEGORIE DE OAMENI CARE PENTRU NATIA NOASTRA CONTEAZA MAI PUTIN DECAT UN PROFESOR SAU UN MEDIC MAI ALES PANA UNDE VRETI SA AJUNGETI CU POPII? CULTELE NU SANT FISCALIZATE LI S-AU RETROCEDAT PAMANTURI PADURI SI NU STIU LA CE LE FOLOSESTE DACA TOT SANT INCLUSI CA BUGETARI PLUS CA JEGMANESCPOPULATIA CU ORICE OCAZIE PUNAND TAXE PE TE MIRI CE DIFERIT PE ZONE GEOGRAFICE BA S-AU OBISNUIT SI CU PLIMBAT MOASCA DE UNDE FAC BANI GREI AR FI CAZUL SA PUNETI FUND LA SACUL POPII D-LE PONTA

  2. Anonim

    D-le PONTA cand veti termina cu investitiile in culte ? cand veti intelege ca un popa este mai putin important decat un medic sau profesor? niciodata un popa nu a fost bugetar pe langa salariul de bugetar popa jecmaneste laicii cu sume impuse pentru intretinere de neimaginat apoi si obiceiul mai nou de a plimba moasca in fata nevioasilor de unde ise bani grei si negrii treziti-va odata d-lor guvernanti si dati bani pt.EDUCATIE si sanatate

Leave a Comment