Produsele tradiţionale se regăsesc în toate casele sălăjene, le savurăm cu plăcere, le lăudăm, le promovăm în familie şi în micul univers social al fiecăruia. Dincolo de acest gen de promovare, care ne asigură perpetuarea unui gen de produse întâlnite exclusiv în Sălaj, certificarea unui produs ca fiind „tradiţional cu acte în regulă” este o operaţiune care necesită întrunirea simultană a unor însuşiri, calităţi, particularităţi aparte. Care deşi par facile la o primă vedere, sunt mult mai greu de întrunit decât ne-am putea imagina.
Judeţul nostru, atât de bogat în tradiţii are pe lângă elementele de cultură care cuprind literatura, muzica, obiceiurile, şi alte elemente deosebite, care ne definesc ca locuitori ai acestor pământuri şi ne deosebesc de celelalte zone. Un produs special, gusots, distinct, indiferent că vorbim de un produs culinar sau o băutură, sunt tot elemente ale culturii unui loc. Si acestea, pe lângă celelalte contribuie decisiv la un anumit prestigiu şi bineînţeles la istoria care se scrie şi prin aceste elemente.
Pentru ca un produs să fie oficial tradiţional, trebuie să fie obţinut din materii prime tradiţionale, să prezinte o compoziţie tradiţională sau un mod de producţie şi/sau de prelucrare care reflectă un procedeu tehnologic de producţie şi/sau de prelucrare tradiţional şi care se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. Tradiţionalitatea reprezintă aşadar, elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge în mod clar de alte produse similare aparţinând aceleiaşi categorii. Tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde voluntare; totuşi această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs. Atestarea produselor tradiţionale reprezintă recunoaşterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Un produs tradiţional nu poate fi înregistrat dacă se referă doar la cerinţe de ordin general utilizate pentru un ansamblu de produse ori la cele prevăzute de o reglementare comunitară specifică sau dacă este înşelător, cum este în special cel care se referă la o caracteristică evidentă a produsului sau care nu corespunde caietului de sarcini ori specificaţiei tehnice a produsului şi nici aşteptărilor consumatorilor cu privire la caracteristicile tradiţionale ale produsului.
Dorel Dumitraş, responsabil atestare produse tradiţionale în cadrul Direcţiei Agricole a Judeţului Sălaj, ne-a informat cu privire la situaţia exactă a acestor produse la nivel judeţean. Astfel, în anul 2014 şi-au expimat dorinţa de a-şi atesta produsele tradiţionale,15 operatori economici. Alţi 19 operatori au deţinut 160 de produse traditionale atestate conform Ordinului 690/2004. Dintre cei 19 operatori, 5 au dat faliment sau şi-au schimbat activitatea, iar 11 operatori nu mai sunt interesaţi să-şi reatesteze produsele tradiţionale conform noului ordin. Dintre cei 19 operatori cu produse atestate sau prezentat pentru reatestare (obligatorie n.r.) 3 operatori. Astfel, până la data de 26.01.2015 judeţul Sălaj are atestate doar 5 produse tradiţionale (exclusiv preparate din carne). Mai există în curs de atestare 11 produse de la 3 operatori aceştia având documentaţii trimise la MADR în luna decembrie 2014, fiind în curs de verificare. Din cele 11 documentaţii 9 sunt pentru produse tradiţionale din carne şi 2 produse din alcool. Produsele tradiţionale reatestate din judeţul Sălaj sunt produse şi preparate din carne: Cârnaţi de casă afumaţi, Pecie lungă, Peştişor afumat, Clisă afumată şi Cârnăciori picanţi afumaţi, toate sub marca „Cordiş”.
Procedura de atestare a unui produs nu este simplă, cuprinde trei paşi importanţi: primul este depunerea documentaţiei la D.A.J – Sălaj fiind urmat de verificarea documentaţiei de către specialiştii instituţiei şi ultimul pas, verificarea la locul de producţie a datelor din documentaţie. Un aspect important este acela că verificarea trebuie să se facă în perioada care este definită în caietul de sarcini ca fiind intervalul de producere a produsului propus pentru atestare. Întreaga procedură precum şi documentaţia necesară se regăsesc în ordinul 724/1082/360/2013 iar faptul că sunt proceduri greoaie, extrem de stricte şi tranşante o dovedeşte numărul extrem de mic de produse care reuşesc să obţină în final titlul suprem de Produs atestat tradiţional.
Conform datelor primite, până în prezent sunt atestate şi înscrise în Registrul Naţional pentru Produse Tradiţionale 309 produse tradiţionale la nivel naţional, faţă de 4556 produse înscrise conform vechiului ordin şi care nu au trecut baremurile reatestării sau producătorii lor nu s-au mai prezentat în vederea reatestării lor, de la finele anului 2014.
