Tradiții și obiceiuri în zilele Săptămânii Luminate

Tradiția spune că în Săptămâna Luminată nu se spală rufe, nu se fac treburi casnice şi nu se fac munci agricole, atât în semn de respect pentru sărbătorile pe care le traversăm, cât și din superstiția de a nu atrage bolile, dăunătorii și pagubele. În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu „harți”. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea și vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului și Duminica Tuturor Sfinților (prima după Rusalii), este „dezlegare la pește”. De asemenea, de la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni. În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea și nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice, slujbele fiind reluate după Duminica Tomii.

Marțea din Săptămâna Luminată poartă numele de Marțea Albă și este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca ramasă de la Paște și vin roșu.

În Joia Luminată, cunoscută și ca „nemaipomenită”, „verde”, „domnească”, se fac pomeni pentru morți.

Vinerea Scumpă sau Izvorul Tămăduirii, este cea în care în care apele devin vindecătoare. Sâmbătă se fac pomeni pentru sănătatea celor vii. Iar Duminica Tomii încheie Săptămâna Luminată. Și lunea de după este importantă în popor, fiind considerată Paștele Blajinilor. Blajinii sunt duhurile străbunilor, care trăiesc la hotarul dintre lumi, unde Apa Sâmbetei se varsă în Sorbul Pământului. Se pun pe morminte vase cu ouă roşii, colaci şi lumânări aprinse, apoi se împart sărmanilor.

Credinţa spune că sufletele celor care mor în această săptămână se duc direct în Rai, indiferent de păcatele avute, porţile acestuia fiind deschise, iar cele ale Iadului ferecate. Învierea Mântuitorului, mărturie a triumfului asupra morţii, aruncă asupra zilelor ce-i urmează lumina puternică a biruinţei asupra întunericului. De aceea, în popor se crede că în Săptămâna Luminată, denumită şi a Paştilor sau Albă – adică intervalul de timp dintre Înviere şi Duminica Tomei – cei care mor în această perioadă merg direct în Rai, uşile acestuia fiind larg deschise oricărui suflet ce părăseşte pieritoarea lumea a trupului. Oricine este primit, astfel, în Împărăţia Cerurilor, indiferent de ce păcate a săvârşit în viaţă, căci totul i se va ierta in această perioadă. Această credinţă e reflectată şi în datinele vechi bisericeşti conform cărora în ziua de Înviere se scot „Uşile Împărăteşti” ale altarului din biserici şi se pun deoparte, unde stau pe toată perioada Săptămânii Luminate.

Alte articole

One Thought to “Tradiții și obiceiuri în zilele Săptămânii Luminate”

  1. O simplă constatare !

    D-le Negoiţă, păi dacă marţi e nelucrătoare, matale ai încălcat tradiţia, ai scris acest articol. ai lucrat adică !

Leave a Comment