Alexandru Moldovan
Liceeni din Zalău au „trăit” joi, istoria Primului Război Mondial, prin intermediul unei inedite piese de teatru, ce îl are ca protagonist pe un ultim supravieţuitor dintr-un pluton, care retrăieşte prima conflagraţie mondială citind scrisori ale camarazilor, imaginate pe baza realităţilor istorice de regizorul şi actorul Vali Bolat.
Dedicată Centenarului Marii Uniri, piesa „Scrisori din tranşee” a fost jucată la Galeriile de Artă „Ioan Sima” din Zalău, aducând în faţa tinerilor spectatori 30 de minute de trăiri intense şi realităţi istorice, într-un cadru unic şi decor realizat din piese autentice descoperite pe frontul Marelui Război de pe Valea Trotuşului de către membrii Asociaţiei Prospectorii Istoriei.
„Nu e piesă festivistă. M-am gândit la latura umană şi mistică a ceea ce s-a întâmplat în Primul Război Mondial. Mi-am imaginat puţin scrisorile pe care ultimul supravieţuitor le citeşte, retrăind istoria fiecăruia în parte. M-am jucat puţin”, a declarat, la finele primei din cele două reprezentanţii, actorul şi regizorul piesei, Vali Bolat.
Într-o interpretare plină de emoţie, actorul a încercat să transmită spectatorilor greutăţile cu care s-au confruntat pe front ostaşii români, vorbind chiar, pentru un mesaj cât mai puternic, atât cu accent moldovenesc, cât şi cu accent ardelenesc.
„Mesajul acestei piese de teatru, în primul rând, nu este unul istoric. Are bucăţi de poezie, de fantezie. Masajul acestei piese este simplu: să nu ne ştergem identitatea şi să nu ne fie frică să ne recunoaştem emoţiile în public. Dacă nu mureau un milion şi ceva de persoane, nu mai exista momentul 1918. Trebuie să ne impregnăm cu istorie, prin cunoaştere, dar şi prin imaginaţie. Mi-am imaginat cu mintea mea de dramaturg ce-au simţit soldaţii, în momentele nebuniei, a frigului, a foametei, paradoxul românilor din Transilvania – cazul Emil Rebreanu”, a precizat Bolat. El a adăugat că pentru tinerii ce au văzut reprezentaţia sunt importante nu doar informaţiile istorice, ci şi capacitatea de a-şi putea imagina intensitatea trăirilor de la vremea respectivă.
„Pentru tineri nu e importantă doar informaţia, pe care o găseşti pe internet sau prin cărţi. Important e să vadă intensitatea trăirilor şi nebunia prin care s-a trecut, măcar prin imaginaţia de spectator de teatru. E foarte important pentru ei, ca să nu li se împietrească inima. Mesajul acesta e deasupra istoricului. Am zis să nu ne împietrim inimile”, a spus artistul.
