De peste un mileniu în Sălaj şi de aproape un secol în România (VI)

Personalităţi de seamă – personalităţi maghiare din Sălaj (4)

Fără să facem inventarul complet al personalităţilor maghiare importante care s-au născut în Sălaj, ori au activat aici sau au făcut ceva anume pentru comunitate în decursul secolelor, vă prezentăm – mai succint sau mai detaliat – personalităţi cu care ne putem mândri cu toţii. Este lăudabilă inţiativa Bibliotecii Judeţene „Ioniță Scipione Bădescu”, care a publicat în cel puţin două ediţii date biografice despre sălăjeni merituoşi. Printre cei prezenţi în aceste volume sunt şi multe personalităţi maghiare, dar sunt şi unele absenţe remarcabile… .

Dramaturgul, scenaristul şi umoristul Nóti Károly (1892-1954)
S-a născut la Tăşnad, într-o familie de evrei maghiari. Conform unei mărturisiri din anii 1930, când deja era un nume consacrat în lumea comediei, filmului şi publicisticii, a povestit că în copilărie ar fi vrut să devină clopotar la biserică: „Când am fost copil mic, aş fi vrut să devin clopotar. Mă visam un om matur cu mustaţă şi pălărie, care cu cheia bisericii în mână noaptea aleargă prin sat, deschide turnul bisericii, urcă în turn. La capătul satului arde o casă. Flăcările acoperişului luminează tot satul, iar în calitatea de clopotar, trag frânghia clopotului. Sunetul clopotului se răspândeşte în noaptea liniştită, din sat până la câmp şi pădure. Ţăranii se trezezesc şi fiecare aleargă cu găleţi, ciubere şi umplu străzile. Toţi fug să stingă focul… Când eram copil mic, doream să devin clopotar la Tăşnad, dar tare mă tem că nu se va realiza acest vis al meu…” .
După absolvirea claselor primare din Tăşnad, se înscrie la Colegiul Reformat din Zalău, unde va obţine diplomă de bacalaureat. După terminarea licelui, la solicitarea tatălui său, se înscrie la facultatea de drept din Cluj, pe care a absolvit-o. Tot familia ar fi vrut să devină avocat sau notar undeva în comitatul Sălajului, carieră râvnită de multă lume, nu şi însă de către tânărul Nóti, care avea ambiţii literare şi artistice.
Pentru o perioadă scurtă s-a angajat ca funcţionar la Cluj, după care lucarează ca ziarist la un ziar nou apărut la Cluj în 1918. După un timp se va muta la Budapesta, unde va lucra ca umorist, dramatrug, autor de cabarete şi comedii. Noua ramură a industriei distractive, filmul, îl va cuceri definitiv. Scrie scenarii mai întâi pentru filme mute, apoi şi pentru filme sonore.
A lucrat de multe ori la comandă, pentru studiouri din Ungaria, Austria, Germania, Franţa ori SUA. Pentru un film al lui Fred Astaire (Top Hat) a scris dialogurile. La sfrârşitul deceniului trei, de la Budapesta se va muta o periodă în Germania. După venirea naziştilor la putere se întoarce în Ungaria, şi în acel deceniu are o perioada deosebit de fertilă: atunci scrie cele mai cunoscute piese şi scenarii de filme.
Odată cu apropierea noului război mondial, şi în Ungaria se introduc măsuri restrictive, împotriva evreilor. Din această cauză, din 1939 nu mai poate publica sub nume propriu, dar tot scrie sub diverse nume. La fârşitul anului 1941 a fost internat, datorită faptului că a încălcat legislaţia antisemită. Cu greu reuşeşte să supavieţuiască urgiei antievreieşti, iar după război îşi continuă activitatea de scenarist tot la Budapesta. A mai realizat unele scenarii de filme, dintre care cel mai cunoscut este: „Cu capul sus” (1953), în care povesteşte internarea sa din timpul războiului.
Nóti a fost persocutat de nazişti şi de fanii lor din Ungaria, dar şi de comuniştii veniţi la putere. În pentru perioada cultului personalităţii, speciile literare şi scenice „uşoare” (umoristice), păreau mult prea grele.
Nóti Károly a murit la Budapesta şi este înmormântat acolo. În anul 1999, când s-au împlinit 45 de ani de la moartea sa, în oraşul său natal, în Tăşnad, pe casa orăşenească de cultură a fost dezvelită o placă în memoria lui.

Ady Endre (1877-1919)

Este poetul cel mai cunoscut din literatura maghiară, deşi nu este la fel de popular (la propriu şi la figurat) ca Petőfi Sándor. Ady Endre se trage dintr-o familie de mici nobili, cu origini din Sălaj, din zona Ierului. Actualmente, satul său natal se numeşte satul Ady Endre (mai demult se numea Eriu-Meţenţ sau Micenţiu) şi se află în judeţul Satu Mare.
Ady Endre s-a născut la 22 noiembrie 1877, în satul care avea o populaţie mixtă: trăiau români şi maghiari, romano-catolici, greco-catolici şi reformaţi. Primele clase le-a absolvit la şcoala elementară reformată (familia făcând parte din această confesiune), apoi a continuat la şcoala generală romano-catolică tot din satul natal. Între 1888-1892 a făcut prima parte a liceului la Gimnaziul Piarist din Carei, iar între 1892-1896 a studiat la Colegiul Reformat din Zalău, unde a dat şi bacalaureatul în anul 1896.
Anii petrecuţi la Zalău, au avut un rol determinant în cariera viitoare a tânărului Ady Endre: aici a scris prima poezie, ce a apărut în săptămânalul local „Szilágy”. Tot aici a intrat în contact cu lumea literară şi publicistică, aici s-a îndăgostit pentru prima dată, aici s-a dovedit că el nu este un om oarecare, ci un personaj talentat dar şi incomod (de exemplu: după doar câteva luni de locuit la internatul colegiului, s-a mutat în gazdă, într-o casă particulară pe strada Crasnei, regulile stricte-puritane, aproape milităreşti ale internatului fiindu-i prea strâmte).
După bacalaureatul luat cu rezultate bune, la sugestia părinţilor s-a înscris la Academia de Drept din Debrecen. Părinţii au visat ca fiul lor să ajungă vicecomite (aproximativ corespunde statutului de prefect al judeţului) sau măcar „solgăbirău” (jude nobiliar). L-au dorit jurist sau funcţionar public, profesii demne pentru o persoană de origine nobiliară. Familia Ady nu avea moşie mare, deci acel statut mult rânvnit ar fi însemnat o stare materială şi socială bună pentru acele vremuri.
În anii studenţiei, mai lucra şi ca asistent juridic în biroul unui avocat, dar şi publica din ce în ce mai multe articole şi poezii în ziarele din Debrecen şi Zalău. Ca urmare, în anul 1898 a luat decizia de a renunţa la cariera şi de la studiile juridice (spre marea deziluzie a familiei). A decis ca pe viitor să se consacre literaturii: s-a angajat la un cotidian din Debrecen, apoi la altul, dar mai publica evident şi în alte ziare poezii, articole, schiţe, note şi comentarii. Mai multe din scrierile lui i-au adus simpatii, dar şi indignarea unora, pentru că avea un ton şi stil suficient de critic sau cum am mai zice, radical. În anul 1899 a publicat primul volum de poezii, intitulat „Versek” (Poeme).
La începutul anului 1900 s-a mutat la Oradea, un oraş mult mai deschis şi mai liberal, decât puritanul Debrecen. Unii critici literari sunt de părere că la Oradea, secolul al XX-lea începe în ianuarie 1900, odată cu venirea lui Ady Endre în acest oraş cosmopolit şi multicultural.
În oraşul de pe Crişul-Repede, Ady a devenit în foarte scurt timp un personaj radical, chiar revoluţionar, foarte cunoscut în mediile intelectuale şi cu succese remarcabile pe plan literar: publică un nou volum, la teatrul local a fost prezentată o piesă scrisă de el. Însă cu toată acestea, în 1901 este condamnat la trei zile de puşcărie pentru un articol considerat anticlerical.
În Oradea se simte bine şi se întâlneşte cu marea iubire – soţia unui om de afaceri – numită Brüll Adél. Ea va apăre în poeziile de dragoste sub denumirea de „Léda”, cum a fost cunoscută şi recunoscută ca muză a poetului. Relaţia va ţine aproape un deceniu şi din punct de vedere poetic este deosebit de fertilă.
La propunerea iubitei, va călători la Paris, de unde trimite note, schiţe şi poeme la mai multe ziare şi reviste din Budapesta. Acolo, în „oraşul luminii”, în oraşul artei şi artiştilor a intrat în contatc cu simbolismul francez. Între 1904-1911 a trăit când la Paris, când la Budapesta, cu unele popasuri în satul natal. Aceşti ani sunt cei mai fertili, publicând aproape anual câte un volum. Tot în această perioadă a devenit dintr-un poet şi publicist de provincie, unul consacrat (naţional). Tot în această perioadă poetul şi iubita sa au făcut mai multe călătorii în Italia (Roma, Veneţia etc.).
În aceşti ani, la Oradea au apărut două volume de antologie a literaturii moderne intitulate „Holnap” (în traducere „Mâine”). Volumele reprezentau o selecţie din operele unei grupări literare de autori tineri. Ei s-au grupat în jurul lui Ady Endre. Iar din 1908, la Budapesta a apărut revista de critică literară „Nyugat” (în traducere Occidentul). Revista a promovat şi a propagat ideea ca literatura maghiară să fie ridicată la nivelul literaturii europene, şi prin traduceri au făcut cunoscute cele mai recente creaţii literare europene ale vremii. În această perioadă, poetul a editat volumul intitulat „Vér és arany” (adică „Sânge şi aur” – titlu cu semnificaţie), pentru care va fi atacat foarte dur. Deoarece prin acele poeme Ady a adus o critică la adresa societăţii vremii, adeptă mult peste măsură a zeului Mamnon (adică al banilor şi al avuţiei).
În anul 1912 va încheia definitiv relaţia cu muza numită Léda, fapt imortalizat printr-un poem de adio deosebit de frumos. În următorii câţiva ani, publică ceva mai puţin, a avut mai multe aventuri, dar nu şi relaţii stabile. A fost şi bolnav în această perioadă. În anul 1914 s-a logodit cu o tânără admiratoare, cu care se va căsători. Ea a fost sprijinul şi muza poetului în ultimii ani de viaţă, când boala poetului s-a agravat (contactată în urma unei aventuri din tinereţe). Muza apare în poeme sub numele de Csinszka (Boncza Berta pe numele ei real). În aceşti ani tulburi ai Primului Război Mondial, ei trăiesc când la Pesta, când la Ciucea, în castelul familiei soţiei.
În anii războiului a publicat un singur volum, în 1918, intitulat semnificativ: „A halottak élén” („În fruntea morţilor”). La izbucnirea revoluţiei burghezo-democratice din Ungaria, în toamna anului 1918, o delegaţie a Consiliului Naţional Maghiar (noul organ provizoriu al puterii de stat) îl salută pe poetul Ady Endre, ca „poetul revoluţiei”, deşi anterior poetul a refuzat să fie considerat strămoşul vreunui curent politic sau artistic…
Ady Endre a murit în ziua de 27 ianuarie 1919 la Budapesta, în capitala unui stat învins în război, în descompunere şi aflat între două revoluţii (cea burghezo-democratică din toamna anului 1918 şi cea de tip sovietic, din primăvara anului 1919). După moartea sa, i-au mai apărut încă două volume postume…
Poetul Ady Endre a fost tradus în mai multe limbi, iar în limba maghiară se reeditează practic pentru fiecare generaţie (dacă nu chiar opera completă, atunci măcar poeme alese). Publicistica sa, la sfârşit şi început de secol, se reeditează mai rar, doar unele articole mai importante sau reprezentative (pe undeva, se poate înţelege acest lucru, deoarece scrierile publicistice pot fi înţelese în primul rând de către contemporanii autorului, cei care cunosc contextul şi personajele, şi mai dificil pentru posterioritate).
Cât a trăit, Ady Endre nu a primit prea multe laude, distincţii sau premii. A fost nonconformist, rebel dacă vreţi şi mult prea modern pentru acele vremuri. În 1909 a primit singurul premiu poetic, iar în noiembrie 1918 (cu doar două luni înaninte de moartea sa) a fost ales preşedintele „Academiei Vörösmarty” (Academia Literară).
Dacă dorim să-l încadrăm stilistic: a fost un poet simbolist, adept al radicalismului. Posterioritatea l-a considerat (catalogat) „poet revoluţionar”, mai ales în anii socialismului (în vremea proletcultistă). Cert este că a contribuit mult la înnoirea lirei maghiare, la sincronizarea ei cu literatura europeană a vremii. Pe lângă critica socială, dragostea – cu toate laturile ei -, goana după bani, defectele şi mizeria umană etc. sunt doar câteva dintre temele poetice preferate.
Ady Endre este sălăjean la origine, a învăţat patru ani la colegiul nostru în Zalău. Aici s-a maturizat, aici a scris şi a publicat prima poezie. Din aceste motive, la Zalău (chiar şi în Sălaj), evident, în rândul maghiarilor a existat şi există şi acum un respect deosebit, dacă nu chiar un cult pentru marele poet. Deşi poemele sale nu sunt cunoscute în totalitatea lor de foarte multă lume, iar viziunea sa critică, nici acum nu este pe placul tuturor, i s-a ridicat o statuie, câteva busturi şi plăci comemorative, se organizează concursuri literare şi concursuri de recitări dedicate poetului. În trecutul nu foarte îndepărtat, timp de peste un deceniu, liceul nostru a purtat numele poetului, începând din anul 1953.
Cât priveşte în direcţia inversă – dinspre poet către Zalău şi „Alma Materul” de aici, relaţia a fost una de profundă recunoştinţă. Ady, în mai multe poezii, articole și scrisori a mărturisit faptul că de fapt ceea ce a ajuns şi unde a ajuns, datorează şcolii şi profesorilor dragi şi inimoşi de atunci. A scris şi o poezie intitulată: „Üzenet egykori iskolámhoz” (Mesaj către şcoală mea de odinioară).

Ady Endre – repere biografice

22 noiembrie 1877 – Ady Endre s-a născut în satul Érmindszent.
1883-1888 – clasele primare în satul natal.
1888-1892 – anii de gimnaziu la Carei.
1892-1896 – studii liceale la Liceul Reformat Zalău.
1896-1898 – studii de drept la Debrecen şi începutul cariei publicistice.
1898 – se dedică definitiv literaturii şi publicisticii, renunţând la terminarea studiilor juridice.
1899 – apare primul său volum de poezii.
1900-1903 – publicist, poet şi critic de teatru la Oradea.
1903 – un nou volum de poezie.
1904-1911 – trăieşte alternativ la Paris şi Budapesta (volume noi în 1906, 1907, 1908, 1909, 1910, 1912).
1915 – căsătoria cu Csinszka.
1918 – ultimul volum în viaţă.
27 ianuarie 1919 – a murit Ady Endre la Budapesta.

László László

Alte articole

6 Thoughts to “De peste un mileniu în Sălaj şi de aproape un secol în România (VI)”

  1. Anonim

    De ce-l mai publicaţi pe iredentistul ăsta? Chiar nu aveți cu ce să umpleți ziarul? În anul Centenarului Marii Uniri scrieți despre românii care au trăit aici de milenii!

  2. Anonim

    Chiar așa, nu avem personalităţi adevărate în rândul românilor de ne băgaţi pe gât toţi… anonimii maghari?

  3. Anonim

    Degeaba ati latrat ieri toata ziua ca laszlo in sus si laszlo in jos ca el tot a scris bravo lui si bravo ziarulului ca are curajul sa publice adevarul

  4. Anonim

    Care curaj ma? E morcovit Vasile Vasile. Il mai poti sprijini mult Daniel Muresan? Iti place mult sa fii premiat pe la galele udmr ului? Te fac pe tine un bograci si un vin? Sau e vorba de altceva?

  5. Anonim

    Expresia din limba latină „Alma mater” se traduce „mamă hrănitoare” (cu lapte). La cine și ce hrană s-o fi referit autorul scriind: “dinspre poet către Zalău şi „Alma Materul” de aici”?

  6. Anonim

    Zău, Județul Sălaj există „de peste un mileniu”? Așa-i că nu vă dați seama de măgăria din titlu, domnilor de la MS? Că nu-mi vine să cred că o faceți cu bună știință și rea intenție.

Leave a Comment