Biserica Greco-Catolica din Salaj dupa 1918 (I)

Magazin Salajean 29 octombrie 2009 0

Biserica Greco-Catolica din Salaj dupa 1918 (I)

Inainte de 1918, imprejurarile istorice au facut ca bisericile romanesti din Transilvania, ortodoxa si greco-catolica sa fie pentru multa vreme singurele institutii nationale. Miscarea nationala s-a afirmat aproape exculsiv in cadrul institutional oferit de cele doua bisericii, episcopii lor activand in dubla lor calitate de lideri spirituali si politici.

Biserica Greco-Catolica a fost un contrafort spiritual de prima marime in sustinerea miscarii nationale a romanilor ardeleni, fenomen complex cu multiple forme de manifestare, ce s-a amplificat constant pe toata durata secolului al XIX-lea pregatind momentul 1918, care marcheaza apogeul intregii deveniri istorice a romanilor in epoca moderna . Salajul, in intrega perioada dintre cele doua razboie mondiale isi pastreaza caracterul de judet romanesc si greco-catolic.

La congresul episcopal din 1919, de la Blaj, biserica si-a fixat drept obiectiv reactivarea reuniunilor bisericesti, patronand numeroase organizatii cu caracter cultural civic sau politic. In Salaj Despartamintele Astrei, Reuniunea Invatatorilor Salajeni, Reuniunea Femeilor Romane Salajene si-au continuat activitatea avand ca scop apararea Marii Uniri. Biserica a participat la conducerea despartamintelor salajene ale Astrei, si in multe cazuri, protopopii au calitatea de directori. Pe langa scopurile religioase, asociatile patronate de biserica greco-catolica, propagau in cultura in mase, sustineau unitatea nationala, mentineau interesul fata de biserica si comunitatea. S-au infiintat si in parohiile salajene Reuniuni Mariane, care aveau activitati religioase completate cu ingrijirea, curatenia si inzestrarea bisericii ; activitati filantropice, sociale printre care grija fata de tineri, ajutorarea celor loviti de necazuri, ocrotirea copiilor saraci, ingrijirea bolnavilor, combaterea pornirilor rele. Reuniunile activau si in plan cultural , sprijinind scolile acordand premii pentru elevii buni, donand carti pentru bibliotecile scolare.

Dupa 1918, datorita activitati intreprinse pentru realizarea Marii Unirii, biserica greco-catolica s-a considerat indreptatita la o echitabila redistribuire a proprietatii funciare, care reprezenta cea mai importanta sursa de venit. Putine parohii au reusit sa beneficieze integral de prevedrile de la Blaj (fiecare parohie sa detina cel putin 32 de iugare), cuprinse si in legea agrara din 1921. Acest lucru reprezenta un impediment serios

in activitatea desfasurata de parohii. Cu toate acestea preotii greco-catolici au grija de mostenirea culturala a bisericilor lor. Salajul se impune ca pastrator al unor vestigii culturale importante. Bisericile de lemn, de mare valoare arhitectuala, necesitau fonduri mari pentru reparatii, care nu intotdeauna puteau fi obtinute. Au disparut din cauza neintelegerii rostului lor ca simboluri ale civilizatiei vechi romanesti, multe asemenea monumente . Vechimea bisericilor se intinde de la mijlocul secolului al XVI-lea pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea, cele mai multe fiind ridicate in secolul al XVIII-lea. Bisericile de lemn din Salaj s-au bucurat de atentia unor cercetatori de prestigiu, iar unele dintre bisericile de lemn de aici au intrat devreme in patrimoniul cultural romanesc.

Fata de perioda de dinaintea Marii Unirii in Salaj vizitele canonice sunt tot mai numeroase si contribuie la ridicarea culturala a taranimii. In satele judetului ajung episcopul Gherlei Iuliu Hossu, episcopul Maramuresului, Alexandru Rusu sau episcopul de Oradea Valeriu Traian Frentiu.

In perioada interbelica au existat credinciosi uniti care au revenit la Biserica Ortodoxa. Ierarhii greco-catolici apreciau ca aceste reveniri s-au datorat in special activitatii misionare desfasurate de Biserica Ortodoxa din Ardeal, care specula in unele cazuri tensiunile existente intre membrii comunitatilor locale , ori intre credinciosi si preoti. Trecerile de la o confesiunea la alta, putine de altfel, tensioneaza si relatiile dintre cele doua biserici. Motivate, in primul rand, economic, incercarile de trecere de la greco-catolici la ortodocsi, din zona Cehu Silvaniei, la sfarsitul anilor 30, desi incurajate de protopopul Ioil Ghiurutan, esueaza. Romanii salajeni continua sa apartina, in majoritate, Bisericii Greco-Catolice.Legea pentru unificarea administrativa , din 13 aprilie 1925 , prin care toate comunele plasilor Carei (din judetul Satu Mare) si Valea lui Mihai (din judetul Bihor), la care s-au adaugat opt comune din judetul Somes, alte trei comune din judetul Satu Mare si o comuna din judetul Cluj treceau sub raport administrativ, la judetul Salaj, nu a schimbat situatia confesionala, desi suprafata judetului a crescut de la 3.818 kmp. la 5.191 kmp. iar populatia a sporit de la cca. 240.000 locuitori la cca. 340.000 locuitori. Astfel, in 1930 traiau in Salaj 180.608 greco-catolici, repre-zentand 52,6% din totalul populatiei judetului (343.347 loc.). Romanii ortodocsi nu erau decat 15.183, adica 4,4%, concentrati, majoritatea in parohiile protopopiatului Unguras (azi Romanasi). Restul populatiei era format din reformati (25,4%), romano-catolici (12,2%), evrei (4,0%), s.a.

Intre cele doua biserici romanesti, recunoscute atat de Constitutia din 1923 cat si cea din 1938 au existat dispute confesionale, generate nu doar de diferentele dintre ele precum si de legislatia promovata de stat. In Salaj au existat doar putine momente tensionate. In multe sate nu exista niciun locuitor ortodox, iar putine sate aveau o populatie formata din credinciosi ai ambelor confesiuni romanesti. Si aici nu sunt doar certuri ci, mai des, intelegere, preotii de ambele confesiuni participa la diferite manifestari culturale. In Ciumarna colaborarea este exemplara, fiind declarata comuna model, aici fiind singurul caz din tara de servire a ortodocsilor si greco-catolicilor in aceeasi biserica, caz adus la cunostinta regelui Carol al II-lea, care in Joia din saptamana patimilor din anul 1939, trecand prin aceasta comuna si-a exprimat regretul ca nu poate zabovi ca sa se intereseze mai de aproape.

In data de 9 septembrie a anului 1934, la Zalau, avea loc un eveniment religios de o importanta deosebita. Dupa ani lungi de munca si straduinta se sfintea catedrala greco-catolica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (biserica din spatele actualei Prefecturi), considerata a fi si la vremea respectiva una dintre cele mai mari lacasuri de cult din Ardeal. Asezata pe o pozitie dominanta, in centrul Zalaului, biserica impresioneaza si azi prin stilul arhitectonic, prin grandoare si ea reprezinta unul din monumentele deosebite care apartin patrimoniului istoric al judetului nostru.

Prin Dictatul de la Viena Romania a fost silita sa cedeze nord-vestul Transilvaniei in favoarea Ungariei horthyste. Intrarea judetului , fara lupta, in componenta Ungariei a dus la o intrerupere a remarcabilei evolutie a asociatiilor si societatiilor culturale. Pe teritoriul transilvan cedat s-au produs o serie de incidente si in Salaj, in care etnici romani au fost masacrati in mod barbar de trupele horthyste: Treznea (9 septembrie 1940), Ip (13/14 septembrie 1940), Ciumarna, Zalau, Camar, Dragu, Hida, Cosniciu de Sus, Marca, Nusfalau. Multi romani au fost expulzati, internati in lagare de concentrare, deposedati de bunurile agonisite, iar institutiile autohtonilor au fost oprite sa mai activeze. Biserica a redevenit singura autoritate care mai putea canaliza energiile nationale, iar actiunile ei contribuind la mentinerea fiintei romanesti.

Cosmarul s-a incheiat dupa mai bine de patru ani, in octombrie 1944, cand teritoriul Transilvaniei a fost eliberat in intregime. Dupa rasturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 si intoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata romana a participat in toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietica a acceptat ca Transilvania de Nord sa revina Romaniei, cu conditia instaurarii la Bucuresti a unui guvern comunist. Sub noul regim Biserica Greco-Catolica va avea de suferit. Suprimarea ei s-a realizat in contextul punerii in practica a proiectului totalitar de inspiratie stalinista. Regimul comunist, asemenea celorlalte guverne europene cu aceeasi orientare politica a cautat sa anihileze autonomia tuturor cultelor, manifestand o preocupare speciala pentru bisericile care aveau legaturi cu Occidentul in special Biserica Greco-Catolica. Desi biserica minoritara, de-al lungul existentei sale, Biserica Unita si-a adus o contributie majora la afirmarea spiritualitatii poporului roman, a constiintei sale nationale. Ancorata in realitatiile sociale si nationale si aflata in legaturi spirituale si dogmatice cu Roma, Biserica Unita a fost un spatiu al dialogului intre traditia spirituala rasariteana si cultura si civilizatia occidentala de inspiratie catolica. Biserica era resimtita de catre autoritati ultimul obstacol important in calea impunerii regimului de inspiratie sovietica.

Ierarhii ortodocsi considerau ca exista o singura solutie pentru incetarea dezbinarii confesionale a romanilor, anume revenirea greco-catolicilor la biserica stramoseasca de care s-au indepartat la 1700. Ei au cautat sa aduca argumente in favoarea tezei potrivit careia, inca de la crearea Bisericii Unite, a existat un curent favorabil revenirii la ortodoxie, care pana la 1918, a fost anihilat din cauza intereselor comune ale regimurilor politice straine si ale Vaticanului. De asemenea, sustineau ca progresul national era conditionat de existenta unei singure biserici nationale. Coincidenta dintre interesele statului comunist si cele ale BOR in 1948 se aflau la originea suprimarii Bisericii Unite , insa decizia a fost finalmente una politica. S-a trecut la infaptuirea uniunii religioase.

In anul 1948, Biserica Greco-Catolica a fost scoasa abuziv in afara legii, functionarea scolilor cofesionale era interzisa, iar judetul Salaj a fost desfiintat doi ani mai tarziu , reaparatia lui pe harta tarii s-a produs abia in anul 1968. Vicariatul Silvaniei si Protopopiatul Ortodox Romanasi au fost, de asemenea, desfiintate.

Comentarii

comments

Lasa un Raspuns »